„Să nu urâm pe nimeni”

Societatea umană a evoluat foarte mult. Tehnologia a facilitat mari realizări, care au dus la creșterea confortului, însă, cu toate acestea, există sentimentul de ură între oameni, care distruge viața multora, îndepărtându-ne de semeni, de noi înșine și de Dumnezeu, căci știm de la Sfinții Părinți că, dacă nu te ai bine cu aproapele tău, nici cu Dumnezeu nu ești bine. Trăim în mod greșit cu iluzia că, dacă urâm pe cineva care ne-a făcut rău, astfel ne-am răzbunat pe acea persoană. Dar sentimentul de ură ne dăunează în primul rând nouă înșine, provocându-ne o stare de tensiune și gânduri negative care ne afectează mintea, sufletul și trupul.

Trăim într-o societate grăbită și con­curențială, nu mai avem timp de nevoile aproapelui nostru, iar pe mulți dintre colegii și apropiații noștri îi „etichetăm” cu ușurință ca fiindu-ne dușmani, dacă nu lucrează pe placul nostru sau nu contribuie la realizarea scopului nostru. Sentimentul de ură, care se insinuează tiptil în sufletul nostru, ne determină să-i urâm pe cei care trec în fața noastră, pe cei care reușesc înaintea noastră, pe cei care ne vorbesc răstit sau care ne indică o cale pentru care noi nu avem resursele să pășim. Există ură nu doar între oamenii care se dușmănesc dintr-un anume motiv, ci și între oameni apropiați, între membrii unei familii, între colegi de serviciu, între adepții unor principii diferite sau între cetățenii unor țări diferite. Acest sentiment, care poate să distrugă viața multor oameni, ne îndepărtează nu doar de semeni, ci și de noi înșine și de Dumnezeu, căci știm de la Sfinții Părinți că, dacă nu te ai bine cu aproapele tău, nici cu Dumnezeu nu ești bine. Calitatea relațiilor pe care le avem cu oamenii din preajma noastră definește și calitatea relației pe care o avem cu Dumnezeu. De aceea e potrivit să ne analizăm cu răbdare și să ges­tionăm corect sentimentele negative pentru o bună conviețuire în societate și pentru sporirea binelui în lume.

„Nu păstra gânduri față de cei care se poartă urât cu tine”

În lucrarea „Cum să biruim mânia, ura și invidia”, arhimandritul grec Vasilios Bacoianis prezintă o serie de recomandări duhovnicești, extrase din Sfânta Scriptură și de la Sfinții Părinți, cu privire la modul în care putem „birui” ura. Astfel, el notează: „Nu păstra gânduri față de cei care se poartă urât cu tine. Și, dacă te biruiesc gândurile, ai grijă să nu fii biruit și în cuvânt. Nu lăsa să răbufnească din gura ta, în spatele lui, orice gând viclean țâșnește din patima ta, pentru că în acest chip înmulțești ținerea de minte a răului. Închide «supapa»! (...) Să nu spui că dușmanul tău ți-a vorbit urât sau că te-a ocărât! Cu cât mai mult rău îți face, cu atât mai mult bine câștigi tu. Primul și cel mai important câștig este că vei fi curățat de păcatele tale. În același timp, dobândești îndelunga-răbdare și devii înțelegător față de oameni. Dar câștigi și iubirea de oameni a lui Dumnezeu, dobândind și îndrăzneala cea bună. Să ne străduim, așadar, să nu urâm pe nimeni, ca să ne iubească Dumnezeu, astfel încât, chiar dacă înaintea Lui suntem mult prea datornici, să ne binecuvânteze și să ne miluiască. Dacă reușim să-i iubim pe cei ce ne-au greșit, nouă înșine ne facem un mare bine”.

Trăim în mod greșit cu iluzia că, dacă urâm pe cineva care ne-a făcut rău, astfel ne-am răzbunat pe acea persoană. Dar sentimentul de ură ne afectează în primul rând pe noi înșine, căci ne provoacă o stare de tensiune și gânduri negative, care ne afectează mintea, sufletul și corpul fizic. Constatăm astfel că nu mai reușim să dormim bine, nu ne mai putem concentra și suntem iritați în relațiile cu persoanele dragi, căci sentimentul de ură are impact asupra tuturor aspectelor din viața noastră, nu doar asupra persoanei vizate. Când ținem minte răul pe care ni l-a făcut cineva și ne întoarcem către el cu ură, întreaga noastră ființă este atinsă de această stare negativă și ne facem rău nouă înșine. Și oricât încercăm să ascundem acest sentiment, ceilalți îl vor percepe și vor fi răniți de atitudinea noastră, de aceea Sfinții Părinți spun că ura nu ucide fizic un om, dar îl poate ucide la nivel sufletesc, secătuind ființa sa de harul și dragostea lui Dumnezeu.

Arhimandritul Vasilios Bacoianis arată cum ura ne face să vedem prin filtre negative oameni și aspecte firești din viața noastră: „Să presupunem că ai un coleg pe care îl detești. Nu vrei nici să-l auzi, nici să îl vezi. Dar, întâmplător, îl întâlnești într-un grup de prieteni. Tu îl vei privi cu alți ochi față de toți ceilalți. Privirea ta va fi cu totul diferită. Orice ar spune și orice ar face, inima ta va trece totul printr-un filtru negru, care îl va întuneca în ochii tăi. Vei spune: «Uite la el cum stă!», iar el să stea așa cum trebuie. Sau: «Uită-te la el cum privește!», iar acesta să privească normal. «Uitați-vă la el cum vorbește!”, iar acesta să vorbească cât se poate de firesc. Lângă tine se află toți ceilalți și, totuși, ei nu văd nimic din ce «vezi» tu. Ei pur și simplu văd un alt om”.

„Oricine urăște pe fratele său este ucigaș”

Sfântul Ioan Scărarul spune că a iubi este ușor, fiind un aspect firesc al ființei umane create de Dumnezeu. Iar ura este un sentiment nefiresc, fiind asemenea unei boli care degradează oamenii. Mai mult, Sfântul Ioan Evanghelistul, în Epistolele sale, scrie că „oricine urăște pe fratele său este ucigaș. Și știți că nici un ucigaș n-are viață veșnică rămânând în el”. De aceea e necesar să biruim ura prin răbdare, iubire, rugăciune și acceptarea cu smerenie a aproapelui. Aceasta este calea care ne ajută să descoperim frumusețea omului creat după chipul lui Dumnezeu. „Tulpina pe care crește trandafirul este acoperită de spini. Totuși nimeni nu se împiedică de acei spini, ci cu toții vedem numai frumusețea trandafirului. Îl ținem cu grijă în mâini și ne bucurăm de frumusețea lui. De ce, așadar, nu avem aceeași grijă și față de aproapele nostru? De ce ne împiedicăm de spinii lui? Există vreun om care să nu ascundă înlăuntrul lui un diamant? Nu ar trebui, așadar, să părăsim lupta, ci să ne străduim să-l facem pe dușmanul nostru să ne iubească. De ce oare nu ajunge să nu-l nedreptățim sau să îl întristăm, pur și simplu? E nevoie să alungăm ura din inima lui, astfel încât să se simtă bine în preajma noastră. Dacă refuză împăcarea, el are de pierdut mai mult și Dumnezeu vede aceasta. Dar tu nu îți vei pierde plata pentru încercarea ta. Hristos Dumnezeu S-a rugat pentru cei care L-au răstignit”, precizează arhimandritul Vasilios Bacoianis.

Ura ne orbește atât de mult, încât nu ne lasă să facem primul pas spre împăcare către persoana care ne-a greșit sau căruia i-am greșit. Așteptăm, în încordare, ca altcineva să facă primul pas spre împăcare și astfel rămânem împreună într-o tensiune distructivă. Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii în aceeași măsură, așa încât toți avem aceeași valoare pentru El. Vindecarea și liniștea interioară vin prin iertare și acceptarea celuilalt cu aspectele sale pozitive, dar și negative. Chiar dacă are dreptate, omul plin de ură lucrează mai greu virtuțile creștine, căci mintea și sufletul său sunt acaparate de acest sentiment atât de nociv. De aceea Sfinții Părinți recomandă să răspundem răului cu bine și urii cu iubire, în rugăciune și smerenie, pentru liniște sufletească și sporirea binelui între oameni.