Sărbătorile de iarnă în Bucureştii de altădată

În Bucureştii de altădată, venirea praznicului Crăciunului era o bucurie pentru cei mari şi pentru cei mici, deopotrivă. Sărbătoarea era vestită de cei mici, care umblau cu Steaua în noaptea de Ajun, dar şi prin ceremoniile organizate de protipendada bucureşteană. Mai întâi, colindătorii mergeau la palatul regal, apoi la Mitropolie şi în casele bucureştenilor pentru a vesti începutul praznicului. Cu acest prilej era tradiţia ca mitropolitul să meargă cu Icoana Naşterii pruncului Iisus la palatul domnitorului pentru a o sfinţi în prezenţa domnitorului. În ziua de Crăciun, principele participa la slujba de la Mitropolie şi la masa oferită de mitropolit în palatul său. De altfel, la 25 decembrie 1877, nefamiliarizat cu obiceiurile româneşti, principele Carol, de confesiune catolică, nota în memoriile sale: "Bucuria sosirii Crăciunului, precum şi pomul de Crăciun obişnuit la germani nu se cunosc în România, cu toate că se sărbătoresc aceste zile cu fel de fel de petreceri, cu care se pune capăt unui post îndelungat". Solemnităţile sărbătorilor de iarnă continuau cu Te Deum-ul de la Mitropolie cu prilejul Anului Nou şi se finalizau cu praznicul Bobotezei, care se desfăşura cu un ritual aparte.