Sarcina şi tratamentele stomatologice

Problemele stomatologice nu ocolesc femeia gravidă şi, adeseori, acestea sunt neglijate, considerându-se periculos să se efectueze tratamente de profil în timpul sarcinii. Este o idee greşită şi primejdioasă, care poate duce la complicarea unor afecţiuni simple, cu dezvoltarea unor focare de infecţie cu evoluţie imprevizibilă la gravidă, care să necesite intervenţii chirurgicale mai complexe şi terapie cu antibiotice în doză mare.

În timpul sarcinii apar fenomene de gingivită, cu modificări inflamatorii şi sângerări mai frecvente la acest nivel, fapt ce predispune la apariţia infecţiilor. De asemenea, se accentueză evoluţia cariilor prin insuficient aport suplimentar de calciu şi fluor. De aceea, este chiar recomandat să se efectueze câteva vizite la medicul stomatolog în timp de sarcină, chiar în absenţa simptomatologiei. Este bine să se îndepărteze tartrul şi placa bacteriană, pentru evitarea apariţiei infecţiilor şi granuloamelor gingivale, să se asaneze focarele de infecţie dentare, evitându-se, totuşi, lucrări stomatologice definitive, care nu reprezintă o urgenţă (implanturi dentare, lucrări de porţelan, proteze), acestea fiind amânate până după naştere. Tratamentele stomatologice nu sunt un pericol pentru sarcină Nu s-au demonstrat efecte teratogene (malformative) asupra fătului la administrarea de anestezic local, cantitatea ce se absoarbe pe cale generală fiind extrem de redusă, accidentele şi incidentele anestezice nefiind diferite de cele întâlnite la restul populaţiei (şoc anafilactic, alte recţii alergice, cu tulburări de respiraţie, erupţii cutanate şi, cel mai grav, reacţiile toxice la injectarea accidentală într-un vas de sânge - hipotensiune, stop cardio-respirator, convulsii, parestezii). De aceea, este foarte important ca, în orice cabinet stomatologic, să existe o sursă de oxigen şi posibilităţi tehnice de asigurare a permeabilităţii căilor respiratorii superioare (pipă, pensă pentru limbă) şi pentru ventilaţie mecanică (mască şi balon de ventilaţie), dar şi medicamente de urgenţă (hemisuccinat hidrocortizon, adrenalină, anticonvulsivante, soluţii perfuzabile). În cazul gravidelor de trimestru doi sau trei, hipotensiunea poate apărea şi din cauza poziţiei şezânde. Gravidele de prim trimestru pot prezenta ameţeli şi lipotimii, ca simptome de sarcină, fără legătură cu tratamentul stomatologic. Administrarea de antibiotice, numai la sfatul stomatologului În cazul în care medicul stomatolog consideră necesar, se pot administra şi antibiotice din clasa B de risc: ampicilină, amoxicilină, eritromicină, spiramicină (rovamicină), cefalosporine. Se vor evita însă tetraciclina, doxiciclina, gentamicina, kanamicina, ciprofloxacina, norfloxacinul. Pentru durerile de dinţi se pot folosi paracetamolul şi aspirina, în doze mici. De preferat este să tratăm cauza durerii prin procedurile stomatologice ce se impun, decât să administrăm analgezice în cantitate mare, care pot fi toxice pentru gravidă şi pentru făt. Simplul tratament simptomatic nu face decât să amâne prezentarea la medic şi această amînare se poate solda cu complicaţii (abcese, osteomielite ale maxilarului, pierderea dintelui). Frecvent, este necesară efectuarea unei radiografii, pentru stabilirea diagnosticului corect. Nu este nici un pericol, doza de radiaţii fiind extrem de redusă, mai ales la aparatele moderne şi abdomenul va fi protejat cu un şorţ de plumb, astfel încât iradierea fătului va fi nulă. Important este să informaţi personalul medical despre o posibilă sarcină sau, dacă aceasta este confirmată, despre vârsta de gestaţie. În trimestrul doi şi trei riscurile pentru făt nu diferă foarte mult de riscul adultului, organogeneza fiind finalizată. Totuşi, orice cabinet sau serviciu de radiologie dentară ar trebui să dispună de şorţ de plumb. În concluzie, orice problemă de sănătate apărută în sarcină, inclusiv durerea de dinţi, trebuie investigată şi soluţionată printr-o bună comunicare interdisciplinară, amânarea nefiind o soluţie, ci, dimpotrivă o circumstanţă agravantă pentru mamă, ce se va răsfrânge asupra copilului atât de dependent de ea în toată această perioadă şi nu numai.