„Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”

În capitolul 9 din Faptele Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca relatează descoperirea Domnului Hristos către Sfântul Apostol Pavel pe drumul de la Ierusalim la Damasc. Intenția lui Saul din Tars era de a-i aresta pe creștinii din respectiva cetate, fundamentându-și atitudinea pe concepţia că Biserica era o grupare sau sectă iudaică îndepărtată de înţelegerea corectă a Torei, legea de căpătâi a evreilor, și de iudaismul celui de al doilea Templu. Pe drumul spre Damasc are loc momentul de cotitură al vieții lui. El se întâlnește cu Domnul Iisus Hristos.

Saul este învăluit într-o lumină orbitoare, ca de fulger. Cade la pământ și aude glasul Domnului Iisus Hristos care îi spune: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Domnul îi arată că oricine persecută pe membrii Bisericii persecută, în cele din urmă, pe Domnul Hristos. Domnul Se identifică cu creştinii. Din relatarea aceasta nu reiese că Pavel L-a văzut pe Domnul Hristos, ci doar că I-a auzit glasul. Această minune este consemnată în alte două locuri, la Fapte 22, 6-21 și 26, 12-18, în termeni aproximativ identici, cu mențiunea că Pavel spune că a auzit un glas, nu că L-a văzut pe Domnul. În acest punct, Pavel înțelege că Mesia așteptat de evrei este Iisus Hristos. Cercul este complet în gândirea lui, piesa care lipsea se așază la locul ei, și întreaga lui gândire începe să fie orientată către Hristos. Probabil că el știa foarte bine istoria Domnului, știa învățăturile creștini­lor, dar din perspectiva celui care trebuie să le distrugă. Acum, el înțe­le­ge că lucrarea lui a fost greșită și că trebuie să își refundamenteze credința.

Auzind glasul Domnului, Pavel întreabă cine este și primește răspunsul năucitor: „Eu sunt Iisus pe care tu Îl prigonești”. Mistica nu era un lucru necunoscut pentru Pavel şi neobişnuit pentru evrei. El cunoştea foarte bine descoperirile pe care prorocii din vechime le-au primit de la Dumnezeu. El acceptă această chemare și nu pune la îndoială nimic din ce a primit de la Domnul. Relatarea ne spune că, în urma minunii, Pavel a orbit temporar și a fost dus de tovarășii săi de drum la Damasc. Orbirea lui vremelnică are o valoare simbolică. Până acum nu a cunoscut adevărul şi s-a aflat în rătăcire. Prin primirea Duhului Sfânt, el îşi va recăpăta, peste trei zile, vederea trupească, dar şi pe cea spirituală. Acum începe transformarea lui lăuntrică, reclădirea interioară în lumina adevărului că Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu întrupat. „Secta” crești­nilor pe care el dorea să o eradicheze se dovedește a fi chiar calea Adevărului.

Nedumerirea lui Anania

În Damasc, Domnul Se arată unui „frate” cu numele Anania, căruia îi spune să îl caute pe Pavel care locuia la un anume Iuda, pe strada dreaptă din Damasc. Anania, care era prezbiter, probabil conducătorul unei comunități din Damasc, făcea parte din grupul de evrei creștini care au părăsit Ierusalimul după martiriul Sfântului Ștefan. Cetatea nu mai era sigură pentru creștini. Din conversația lui Anania cu Dumnezeu reiese că acesta îl cunoștea foarte bine pe Pavel și își arată nedumerirea că este trimis către un om care „sufla amenințare” pentru Biserică. Dumnezeu îi spune să îl caute pe Pavel, care în acel moment era în rugăciune, pentru că şi acesta a fost, de asemenea, înștiințat de Dumnezeu prin viziune că un bărbat va veni să își pună mâinile peste el. Acum, Dumnezeu îl înștiințează pe Anania şi despre viitoarea lucrare a lui Pavel din Biserică: „Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15). Este important că Dumnezeu îi descoperă acum lui Anania și suferințele pe care Pavel le va îndura pentru numele Domnului: „Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu”. Se arată aici că, într-un fel, Pavel își va ispăși, prin propriile suferințe pentru Evanghelie, suferința pe care el a adus-o ucenicilor Domnului. Pe de altă parte, Dumnezeu va fi aproape de Pavel, îi va descoperi constant adevărul Evangheliei și îl va instrui în privința misiunii sale, care va presupune suferințe. Dumnezeu spune: „Eu îi voi arata”. Este relevant că Anania primește această vedenie cu Dumnezeu cu foarte mare familiaritate, ba mai mult, primește instrucțiuni clare în ceea ce privește acțiunea lui și viitoarele etape misionare ale Bisericii. Acest lucru arată că era comun în acele vremuri ca Domnul să Se arate membrilor Bisericii și să le comunice informații și planuri privind evoluția Bisericii.

Botezul şi primele predici

Anania îndeplinește misiunea încredințată lui de Dumnezeu. Îl gă­sește pe Pavel, pune mâinile peste el și se roagă să fie umplut de Du­hul Sfânt. De remarcat este că Pavel, de la momentul arătării Domnului pe drumul Damascului, până la întâlnirea cu Anania, timp de trei zile, nu a mâncat și nu a băut nimic. A petrecut o perioadă de post total. După aceste momente, se spune că a început să vadă, fiindcă au căzut de pe ochii lui ca niște solzi. În continuare, este botezat de către Anania și devine membru al Bisericii din Damasc. Pentru moment, viața lui se leagă de comunitatea Bisericii din afara Ierusalimului, lucru care va deveni o constantă în activitatea lui.

După câteva zile, Pavel se aventurează în deşertul din apropierea Damascului, Arabia Petraea, pentru a petrece o perioadă de timp în rugăciune. Se întoarce la Damasc şi începe imediat să propovăduiască în sinagogile din cetate că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia sau Hristos. El nu numai că propovăduiește, ci le și dovedește evreilor acest adevăr (v. 22), arătând că schimbarea vieții lui, din prigonitor în propovăduitor, dovedește că Iisus este Mesia. El provoacă tulburare în rândul evreilor, care nu își explică cum fariseul Saul a devenit misionarul Pavel. Aceștia pun la cale uciderea lui. Această primă activitate misionară la Damasc durează aproximativ trei ani (35-38). În jurul anului 38, el este nevoit să părăsească cetatea din cauza ostilităţii crescute a evreilor şi este coborât de ucenici într-un coş peste zidurile cetăţii. Din acest moment, avem următoarea succesiune de evenimente. Pavel merge la Ierusalim, unde se întâlneşte cu liderii Bisericii locale, însă apostolii sunt încă neîncrezători şi îl privesc cu reticenţă din cauza trecutului său (Fapte 9, 26). Barnaba, un levit din Cipru, fost ucenic al fariseului Gamaliel ca şi Pavel, devenit creştin, îl prezintă pe Pavel Apostolilor Petru şi Iacob (ruda Domnului), care sunt liderii comunităţii creştine din Ierusalim formată din evrei botezaţi. Pavel, fiind vorbitor de limba greacă, intră imediat în conflict cu evreii creştini proveniţi din lumea elenistă, vorbitori de limba greacă, care încearcă să îl omoare. După 15 zile petrecute la Ierusalim, ucenicii îl duc pe Pavel la portul Cezareea şi acesta pleacă pe mare spre Tars. Apostolul Pavel petrece următorii cinci ani (38-43) în Tars şi în provinciile Cilicia şi Siria (Gal. 1, 21) vestind Evanghelia către păgâni şi evreii vorbitori de greacă. În textul viitor vom vorbi despre situaţia familială a lui Pavel din Tars şi despre conţinutul propovăduirii sale.