Savantul Pavlov şi reflexele sale condiţionale

Numele savantului rus Ivan Pavlov, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1904, este cunoscut de toată lumea ca fiind legat de reflexele condiţionale (care au fost traduse mai târziu în Occident ca reflexe condiţionate), el observându-le primul şi cercetându-le temeinic. 

 

După ce a studiat ştiinţele naturale la Universitatea din Petersburg, şi-a luat doctoratul în anul 1879 şi a început să cerceteze funcţia gastrică a câinelui şi compoziţia chimică a salivei acestuia, prin externalizarea glandei salivare, adică a scos din corp această glandă şi a introdus-o într-o eprubetă, putând astfel urmări procesul de salivare. 

 

Aici a intervenit să spunem „întâmplarea“, fiindcă savantul a observat că animalul secreta salivă doar anticipând că urmează să i se dea mâncare. 

 

Pavlov a considerat aceasta un fel de „secreţie psihică“, şi fenomenul i s-a părut atât de interesant, încât şi-a reorientat, din mers, cercetarea asupra lui. 

 

A făcut numeroase studii între anii 1890 şi 1900, asociind diverşi stimuli activităţilor pe care le desfăşura cu câinele, concluzionând că răspunsurile reflexe, cum ar fi salivarea, sunt legate de experienţele anterioare ale animalului. 

 

Cercetătorul rus şi-a pus studiile la dispoziţia confraţilor din Occident, întâi prezentând traducerea anumitor experimente, apoi publicând o întreagă carte. 

 

Foarte interesant este că termenul asociat reflexului folosit de Pavlov a fost de „condiţional“, dar în Occident a fost tradus ca „condiţionat“. Acest concept, de condiţionare a învăţării, a devenit mai târziu unul central în psihologia behavioristă. De altfel, tot procesul de dresaj al animalelor se bazează pe această descoperire a modului în care funcţionează asocierea la animale, cum se poate crea un anumit răspuns, printr-un stimul. 

 

Pavlov însuşi era un om plin de reflexe condiţionale: avea un program de muncă foarte strict, lua masa de prânz exact la ora 12:00, se culca seara la aceeaşi oră, pleca în concediu în aceeaşi zi a fiecărui an.

 

Marele savant nu avea o viziune favorabilă marxismului, trimiţând chiar mai multe scrisori lui Molotov în care cerea ca anumite persoane să nu mai fie persecutate de regim. Totuşi, din respect pentru premiul Nobel pe care îl deţinea şi pentru notorietatea şi rezultatele sale, autorităţile sovietice i-au permis să-şi continue activitatea de cercetare până la o vârstă înaintată şi nu i-au făcut necazuri. (Dan Cârlea)