Sf. Ap. Bartolomeu şi Barnaba; Sf. Ier. Luca, Arhiepiscopul Crimeei; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Axion estin (Dezlegare la peşte)

Sfântul Bartolomeu (sec. I) este unul dintre cei 12 Apostoli aleşi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi trimişi de El în lume, ca martori şi mărturisitori ai faptelor şi învăţăturilor Lui. După primirea Sfântului Duh, sorţii au căzut asupra lui şi asupra Sfântului Apostol Filip (14 noiembrie) să meargă împreună în Siria şi în Asia, pentru propovăduirea Evangheliei. Mai târziu li s-a alăturat şi sora Sfântului Apostol Filip, Mariamni (17 februarie). Împreună au binevestit pe Hristos în Libia. Au mers şi în Frigia, ajungând în cetatea Ierapole, unde au vestit Evanghelia lui Hristos. „Lucrarea lor a atras mânia stăpânitorilor de acolo, care au hotărât să-i piardă. L-au prins mai întâi pe Sfântul Apostol Filip, care, fiind spânzurat cu capul în jos şi bătut cu pietre, din cauza mulţimii loviturilor, şi-a dat duhul”. Sfântul Bartolomeu şi Mariamni au scăpat atunci de moarte, iar ea a mers să binevestească pe Hristos în Licaonia, unde a murit pentru credinţa creştină. Sfântul Apostol Bartolomeu a propovăduit Evanghelia în Arabia, Persia şi India. De acolo a venit în părţile Mării Negre. Aici a mers „în Armenia cea Mare, a creştinat mult popor, dregători şi pe însuşi stăpânitorul locului, Polimie. Uneltind preoţii păgânilor, au plecat pe Astiaghis, fratele stăpânitorului, să dea poruncă pentru prinderea Sfântului Bartolomeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie). A fost supus la multe cazne şi apoi a fost răstignit. Sfârşitul său martiric a fost prin tăierea capului în cetatea Albanopolis, din Armenia cea Mare.

Sfântul Barnaba (sec. I) este unul dintre cei 70 de ucenici ai Domnului. Era de loc din insula Cipru. „Se istoriseşte că, în tinereţe, el a învăţat la şcoala vestitului dascăl Gamaliel, unde a avut coleg de învăţătură pe Saul, cel care mai târziu a devenit marele Apostol Pavel. Sfântul Barnaba se mai numea şi Iosif, dar, când a fost primit de Hristos”, între cei 70 de ucenici, „i s-a schimbat numele în Barnaba.” După ce Sfântul Pavel L-a cunoscut pe Hristos, Sfântul Barnaba a dat o bună mărturisire despre el îna­intea Sfinţilor Apostoli şi a creştinilor. El s-a dat pe sine chezaş pentru Sfântul Pavel şi, aşa, acesta a fost primit printre creştini. Sfântul Barnaba „a propovăduit apoi Evanghelia împreună cu Pavel, însoţindu-l în Antiohia, în Cipru, în Frigia şi la Sinodul Apostolic din Ierusalim, de la anul 50, unde păgânii care veneau la credinţă au fost scutiţi de păzirea Legii lui Moise. Sfântul Barnaba şi-a sfârşit viaţa în slujba Evangheliei, fiind ucis cu pietre de păgâni, în insula Cipru, patria sa, către anul 64” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).