Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. care au pătimit pentru icoana lui Hristos

Sfântul Apostol Matia „a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Domnului Hristos, iar apoi s‑a numărat printre cei doisprezece Sfinţi Apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul (cf. Fapte 1, 26). După Pătimirea cea de bunăvoie şi după Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, ceata celor doisprezece fiind neîmplinită, Sfântul Apostol Petru, cel mai în vârstă dintre Apostoli, stând în mijlocul adunării, a luat cuvântul, spunând că se cuvine a se împlini locul lui Iuda Iscarioteanul, care a căzut şi a pierit, încât ceata cea de doisprezece Apostoli să rămână întreagă şi neschimbată, ca martorii cei aleşi ai lui Hristos, de la Botezul Domnului până la Învierea lui din morţi (cf. Fapte 1, 21‑22). Deci, au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barnaba, zis şi Iustus, şi pe Matia (cf. Fapte 1, 23). Rugându‑se, au tras sorţii şi aceştia au căzut pe Matia şi a fost numărat alături de ceilalţi unsprezece Apostoli (cf. Fapte 1, 24‑26). Această alegere s‑a întărit curând prin trimiterea asupra lui a Duhului Sfânt, în chip de limbi de foc, precum a stat şi peste ceilalţi Sfinţi Apostoli. Despre viaţa Sfântului Apostol Matia nu ştim decât că şi‑a închinat‑o propovăduirii Evangheliei. După o veche tradiţie a Bisericii, el a predicat cuvântul Domnului în Etiopia, unde, fiind cumplit chinuit de păgâni, a fost ucis cu pietre şi, aşa, şi‑a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Sfintele lui moaşte odihnesc astăzi la Trier, în Germania” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).