Sf. Ap. şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena; Sf. Cuv. Pavel de la Xiropotamu

Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena (sec. I). După Pogorârea Sfântului Duh, Sfinții Apostoli au vestit Evanghelia primită de la Mântuitorul. Credinţa în Hristos „se întinde cu repeziciune în toate părţile şi mulţimi mari mărturiseau că Iisus este Dumnezeu Cel înviat din morţi, venit ca un om pe pământ, ca să sfinţească lumea şi oamenii, a fost nevoie să se orânduiască biserici şi slujitori destoinici, atât pentru rugăciune, cât şi pentru gospodărirea darurilor care se adunau pentru săraci. Spre împlinirea, după cuviinţă, a acestora, Sfinţii Apostoli au rânduit anumite case în care să se propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu şi să se facă rugăciuni, şi şi-au ales câţiva bărbaţi credincioşi şi vrednici, pe care i-au pus să privegheze ca împărţirea milosteniilor către săraci să se facă după dreptate şi după trebuinţă. Aceşti bărbaţi aleşi au fost sfinţiţi de către Apostoli, prin rugăciune şi prin punerea mâinilor, făcându-i pe ei diaconi. Cei dintâi diaconi ai Bisericii creştine au fost şapte la număr, şi anume: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae cel din Antiohia, iar astăzi, Biserica face prăznuirea lor cu recunoştinţă. Drept aceea, afară de pomenirea Sfântului şi întâiului Mucenic Ştefan, care se cinsteşte, precum ştiut este, la 27 decembrie, în afară de Sfântul Filip, pomenit la 11 octombrie, şi de Nicolae, care nu este scris în numărul Sfinţilor, Biserica a rânduit să fie cinstiţi împreună astăzi, chiar dacă au propovăduit pe Hristos şi au pătimit pentru El în vremuri şi locuri deosebite” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfântul Prohor l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în călătoriile sale misionare. A fost pus de acesta episcop al Nicomidiei, unde a păstorit până după Adormirea Maicii Domnului, când a început să-i ajute Sfântului Apostol Ioan în propovăduirea lui Hristos. Este exilat alături de acesta în insula Patmos. Sfârşitul său este unul mucenicesc, fiind ucis de păgâni, pe când se afla în Antiohia, în timpul propovăduirii sale.

Sfântul Nicanor a fost ucis în aceeaşi zi cu Sfântul Ştefan, ziua aceea fiind o zi de mare prigoană împotriva Bisericii în Ierusalim, încât toţi creştinii, afară de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea şi prin Samaria.

Sfântul Timon a fost aşezat de Sfinţii Apostoli episcop de Bostra, în Arabia, şi, propovăduind pe Hristos, şi-a dat sufletul, fiind răstignit pe cruce.

Sfântul Parmena şi-a împlinit şi el slujba încredinţată lui de Apostoli, propovăduind credinţa în Hristos, şi s-a săvârşit tot cu moarte mucenicească, fiind îngropat de Apostoli. Este pomenit şi în data de 2 martie.