Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Mare Mc. Evplu Arhidiaconul

Sfântul Ierarh Nifon, originar din Moreea (Grecia), s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos, iar după ce a trecut pe la mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, printre care şi Marea Lavră, Sfântul Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionisiu. Datorită vieţii sale a fost ales Mitropolit al Tesalonicului şi apoi în 1486 Patriarh al Constantinopolului cucerit de turci. Turcii l-au supus la numeroase abuzuri, fiind depus din scaun de două ori. Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus pe Sfântul Nifon în anul 1504 în Ţara Românească, cu scopul de a reorganiza Biserica Ortodoxă de aici. Neînţelegându-se cu domnitorul român, Nifon a plecat din nou la Sfântul Munte, la Mănăstirea ­Vatoped, şi apoi s-a retras în smerenie şi sărăcie la Dionisiu. A plecat la Domnul, ca şi domnitorul Radu cel Mare, în anul 1508. Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat în anul 1517, în ­timpul domniei Sfântului ­Domnitor Neagoe Basarab. (Diac. George Aniculoaie)