Sf. Mari Mc. Eustaţie şi soţia sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist

Sfinţii Mari Mucenici Eustaţie şi soţia sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist (†118)

Între sfinţii mucenici care au suferit moarte martirică în timpul acestor veacuri de persecutare a creştinismului este şi familia de martiri pe care o sărbătorim astăzi: Sfinţii Mari Mucenici Eustaţie şi soţia sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist. Au fost martirizaţi la Roma, în timpul împăratului Hadrian, pe la anul 118.

Sfântul Eustație a fost general în timpul împăraţilor Titus şi Traian. Înainte de a primi botezul, numele său era Placidus. Ca general roman păgân, el era virtuos și milostiv cu cei săraci. Din actul său martiric ştim că convertirea lui la creştinism s-a petrecut în urma unei arătări minunate. Urmărind un cerb pe când se afla la vânătoare, a văzut între coarnele cerbului semnul Sfintei Cruci şi a auzit glasul Domnului, Care i-a zis să meargă la un preot creştin şi să primească botezul.

El s-a botezat, împreună cu soţia şi cu cei doi fii, primind numele Eustație, soţia lui numele Teopista („credincioasă Domnului”), iar fiii săi au fost numiţi Agapie şi Teopist. După botez, noua familie creştină a suferit multe greutăți. Eustație a pierdut averile pe care le avea şi a trebuit să părăsească peninsula italică. Pe drum, soția sa a fost luată în robie, iar copiii săi s-au pierdut. După drama pierderii familiei, Eustaţie a trăit cincisprezece ani în umilință, ca paznic al pământurilor unor egipteni.

Imperiul condus de Traian are probleme cu barbarii şi împăratul, amintindu-şi de generalul său Placidus, a trimis doi legionari care luptaseră sub comanda acestuia pentru a-l găsi şi aduce să conducă legiunile romane împotriva atacatorilor. Sfântul Eustaţie este găsit de aceşti trimişi imperiali în Egipt şi dus de ei la împăratul Traian. Acesta l-a numit în fruntea unei armate care i-a învins pe barbari. Pe drumul de întoarcere către Roma, Eustație şi-a aflat soţia şi fiii. Între timp, împăratul Traian murise, iar la conducerea imperiului vine Hadrian.

Sosit la Roma, Eustaţie este primit în triumf alături de legiunile pe care le-a condus în luptă. Acum, împăratul îi cere să respecte tradiţia romană de a aduce jertfe zeilor păgâni pentru victoria obţinută. Refuzul generalului de a aduce jertfe idolilor şi declararea publică a credinţei sale în Hristos îl înfurie pe Hadrian, care ordonă să fie supuşi torturii Eustaţie şi familia sa. Constatând că torturile nu au nici un efect şi că Eustaţie şi familia sa nu părăsesc credinţa creştină, Hadrian a ordonat să fie omorâţi. Au fost introduşi într-un cuptor în formă de taur din fier, pe care l-au încins în foc. Astfel şi-au încheiat viaţa martirii lui Hristos pe care îi pomenim astăzi.

După trei zile, când trupurile lor au fost scoase din acel cuptor, acestea erau întregi şi nearse. Cei care au fost martori la această minune au mărturisit: „Mare este Dumnezeul creştinilor, El singur este Dumnezeu adevărat şi nimeni altul”. În zarva ce s-a creat, creştinii au luat moaştele sfinţilor martiri şi le-au îngropat. Pe locul mormântului acestei familii de martiri s-a construit o biserică în timpul împăratului Constantin cel Mare. Aici, în fiecare an erau sărbătoriţi aceşti sfinţi mucenici la 20 septembrie, ziua martiriului lor.