Sf. Mc. Calinic, Veniamin şi Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi
Sfântul Mucenic Calinic (†290) era din Cilicia şi a fost crescut în credinţa creştină. În acele timpuri, creştinii erau persecutați de puterea păgână romană. „Ajungând el la vârsta bărbatului desăvârşit, vedea pe mulţi oameni care se lepădau de Stăpânul Hristos şi, trecând la credinţa păgână, aduceau jertfe idolilor. Plângând pentru pierzarea lor, Sfântul Calinic s-a făcut multora dascăl de mântuire, învăţându-i să cunoască pe Atotţiitorul Dumnezeu şi să se lase de cele deşarte. Pe când se găsea în cetatea Ancira din Galatia, propovăduind pe Hristos, a fost prins de necredincioşi şi adus înaintea dregătorului Sacerdon, care l-a dat la tot felul de chinuri şi la strujirea trupului cu piepteni de fier. Punându-i încălţăminte de fier, care avea piroane ascuţite, l-au silit să alerge până la cetatea Gangra, care era departe de Ancira ca la 80 de stadii. Mergând numai şapte stadii, ostaşii ce-l trăgeau s-au oprit, de sete, şi nu puteau să meargă mai departe. Sfântul, rugându-se, a făcut să izvorască apă dintr-o piatră seacă. Astfel, sosind la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor de foc şi, aşa, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, moştenind Împărăţia cerurilor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).
Sfânta Muceniţă Teodota cu fiii săi (†304) era din Cilicia, fiind o femeie binecredincioasă, ce se nevoia împlinind poruncile lui Dumnezeu şi învăţându-şi copiii spre cunoştinţa adevărului, pe vremea când trăia şi Sfânta Muceniţă Anastasia, pe care o sărbătorim la 22 decembrie.
Conducătorul Lefcait „dorea să şi-o ia femeie, dar ea nu s-a învoit nicidecum. Pentru aceasta, a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei prunci ai ei, într-un cuptor de foc, unde şi-au luat cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).