Sf. Mc. Fotie şi Anichit

Sfinţii Mucenici Fotie şi Anichit (†305) au suferit martiriul în timpul domniei împăratului Diocleţian (284-305). Ei erau din oraşul Nicomedia. Anichit era în slujba împăratului, iar Fotie era nepotul lui. În timp ce împăratul era în scaunul de judecată şi-i osândea la moarte pe creştinii arestaţi pentru credinţa lor, Anichit a mărturisit că este creştin.  „Împăratul a poruncit să i se taie limba şi apoi să fie dat fiarelor sălbatice ca să-l sfâşie. Sfântul nu s-a abătut de la credinţa lui, ci a primit osânda cu multă îndrăzneală. A fost întins pe o roată cu ţepuşe ascuţite şi apoi a fost aruncat într-o căldare cu plumb topit. Sfântul Fotie, văzând puterea credinţei unchiului său, a mers şi el şi a mărturisit că se închină lui Hristos, ocărând idolii păgâneşti. Pătimind împreună, unchiul şi nepotul au ruşinat, prin răbdarea lor, pe prigonitorii cei fără de suflet, până ce, cu voia lui Dumnezeu, au primit moartea, fiind arşi de vii. Astfel, au luat cununile biruinţei întru Împărăţia cerurilor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).