Sf. Mc. Iachint; Sf. Ier. Anatolie, Arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Mucenic Iachint (†108) era din Cezareea Capadociei (Asia Mică) şi a fost contemporan cu domnia împăratului Traian (98-117). La vârsta de 20 de ani a slujit la paza „camerelor împărăteşti”. El era în taină creştin. Împăratul Traian era un prigonitor al creştinilor.
„Într-o zi de mare sărbătoare păgânească, fiind de faţă şi împăratul, tânărul Iachint a fost pârât de un oştean, din aceeaşi ceată ostăşească, dar păgân cu credinţa, că îl văzuse şi îl auzise rugându-se în taină unui anume Iisus, numindu-L Dumnezeul său. S-a mâniat, atunci, cumplit împăratul şi a poruncit să fie adus înaintea sa tânărul cutezător care, sub acoperişul împărătesc, încălca legile ţării. Iachint a fost adus în grabă înaintea împăratului, fiind îndemnat de acesta să guste din cărnurile jertfite idolilor. Tânărul creştin nu s-a plecat la aceasta, ci, mai mult, a mărturisit pe faţă credinţa lui în Hristos. Pentru aceasta, a fost bătut peste tot trupul şi a fost închis în temniţă, dându-i-se de mâncare numai mâncăruri făcute din jertfele idoleşti, ca, astfel, de foame, să fie silit să mănânce din acele bucate spurcate. Viteazul nevoitor al lui Hristos, Iachint, până la sfârşit n-a vrut să guste din ele, ci a rămas nemâncat 40 de zile. Slăbind cu totul de foame, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).
Sfântul Ierarh Anatolie, Arhiepiscopul Constantinopolului (†458), mai întâi a fost preot şi reprezentant (apocrisiar) al Bisericii Alexandriei în capitala Imperiului, la Constantinopol. După moartea Sfântului Flavian (16 februarie) a fost ales Arhiepiscop al Constantinopolului, pe când era împărat Teodosie al II-lea (408-450). Ereticul arhiepiscop Dioscor al Alexandriei a sprijinit alegerea lui în speranţa că-l va ajuta în răspândirea învăţăturilor sale greşite.
„Nimic n-a folosit, însă, Dioscor cu meşteşugirile sale, căci fericitul Anatolie l-a caterisit în Sinodul de la Calcedon, din anul 451, şi a pus în diptice, spre pomenire, numele Sfântului Flavian, care fusese caterisit pe nedrept şi bătut din porunca lui Dioscor la Sinodul tâlhăresc din anul 449, de la Efes. Sfântul Anatolie a trimis apoi epistole tuturor episcopilor, îndemnându-i să anatemizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie şi Dioscor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).
Sfântul Anatolie a păstorit vreme de opt ani în dreapta credinţă Biserica din Constantinopol şi s-a mutat la Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Arhiepiscop Ghenadie (25 august).