Sf. Preot Mărturisitor Ilie Lăcătuşu; Sf. Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena; Sf. Cuv. Mc. Marcela

Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătuşu († 1983) s-a născut la 8 decembrie 1909 în satul Ţepeşti, comuna Crăpăturile, din judeţul Vâlcea. A urmat şcoala în comuna Şerbăneşti - Tetoiu, apoi Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, după care şi-a desăvârşit studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. La 5 iulie 1931 s-a căsătorit cu învăţătoarea Ecaterina Popescu. Au avut cinci copii, însă patru dintre ei au trecut la Domnul la vârste fragede.

Tânărul Ilie a fost hirotonit diacon în 27 august 1934, apoi, în următoarea zi, preot pe seama Parohiei Osica de Jos din judeţul Olt, de către Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului-Noul Severin. La 5 octombrie 1934, preotul Ilie a fost transferat la Parohia Pluta - Buiceşti din judeţul Mehedinţi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la 1 noiembrie 1942, a fost trimis de Mitropolia Olteniei în Transnistria, slujind la Parohia Şerşeniţa din raionul Rîbniţa, unde a rămas până în martie 1943.

După instaurarea regimului comunist în România, preotul Ilie a fost persecutat. Este arestat „în perioada 18 iulie 1952 - 26 aprilie 1954 şi trimis să lucreze în coloniile de muncă de la Galeşu - Constanţa, apoi Peninsula - Constanţa (Canalul Dunăre - Marea Neagră), iar în 1953 a fost dus la Târgu-Ocna, de unde a fost eliberat şi a revenit la Buiceşti, pentru a-şi continua activitatea preoţească. Între 1 iulie 1959 şi 6 mai 1964 a fost din nou arestat şi trimis la muncă silnică în Deltă, la Periprava. În temniţă, Sfântul Ilie Lăcătuşu a fost ca un apostol, îndrumând mulţime de oameni pe calea lui Hristos. Era un mare trăitor, se îndeletnicea neîncetat cu rugăciunea. Păstra tăcerea; rar îl auzeai vorbind ceva şi, atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea. Avea cu adevărat darul smereniei, în toată vremea căutând să îşi ascundă virtuţile şi să nu iasă în evidenţă. Îi îndemna pe mulţi la rugăciune, mai ales atunci când erau în primejdie. Sfântul Preot Mărturisitor Ilie era un model de lepădare de sine şi împărţea orice lucru pe care îl avea. Ori de câte ori primea un pachet cu haine de acasă, îl oferea de îndată deţinutului care era mai bolnav, iar el rămânea în zeghea lui ruptă. Sfântul a ales să se priveze pe sine de cele mai elementare lucruri şi să renunţe până şi la hrana sa, pentru a-i ajuta pe cei mai suferinzi dintre deţinuţi. Fericitul Ilie îi ajuta pe cei care sufereau în urma torturilor la care erau supuşi, preluând şi normele lor de lucru pentru a nu fi din nou pedepsiţi. Această forţă imensă de dragoste şi dăruire către celălalt i-a sfinţit viaţa, fiind un model desăvârşit de smerenie, dragoste şi bunătate” (Sinaxarul
Sinodal al Bisericii Ortodoxe ­Române, volumul XI, luna iulie).

Este eliberat în anul 1964 cu domiciliu forţat la Bolintin, unde este obligat să lucreze ca zidar. Prin grija Patriarhului Justinian Marina, la 1 aprilie 1965, a reluat slujirea preoţească, la Parohia Gârdeşti, din judeţul Teleorman. În anul 1970 a fost transferat la Parohia Cucuruzu, din judeţul Giurgiu, unde slujeşte până la 1 ianuarie 1978. Şi-a sfârşit viaţa pământească la 22 iulie 1983. „După adormirea sa, la 15 ani de la mutarea la Domnul, trupul său a fost aflat întreg, binemirositor şi frumos la vedere, numeroşi credincioşi alergând la cinstitele sale moaşte, prin care mulţime de bolnavi au primit tămăduire” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).