Sf. Sfinţit Mc. Teodot, Episcopul Ancirei; Sf. Mc. Zenaida (Lăsatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel); Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei († 303) a trăit în Ancira Galatiei (astăzi Ankara). El a fost denunţat dregătorului Teotecn, pentru că a scos din lac trupurile sfintelor fecioare muceniţe şi le‑a îngropat. Din această cauză a fost adus înaintea dregătorului. „Acolo a zis cu îndrăzneală că, deşi este om de rând şi smerit, însă, pentru credinţă şi pentru mărturisirea lui Hristos, este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii. Pentru aceasta, deci, l‑au bătut cumplit, apoi l‑au spânzurat pe un lemn, l‑au jupuit pe coaste şi, la sfârşit, i‑au tăiat capul. Aşa a luat fericitul cununa mucenicilor, în anul 303” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).

Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor) este ziua în care‑i cinstim pe toți creștinii care s‑au învrednicit să primească de la Preasfânta Treime darul sfințeniei. Acum îi sărbătorim atât pe sfinții pe care‑i cunoaștem cu numele, cât mai ales pe cei al căror nume nu‑l cunoaștem. Ei au îndeplinit obiectivul de la Botez, și anume ajungerea la sfințenie. Pentru fiecare om care a primit botezul în numele Sfintei Treimi și a devenit creștin, sfințenia este dezideratul vieții lui.

În Biserica Ortodoxă, cinstirea tuturor sfinților se face în prima duminică după sărbătoarea Rusaliilor, deoarece, după cum ne spune Sinaxarul acestei duminici din Penticostar, „Dumnezeieștii noștri Părinți au așezat să prăznuim, după Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), sărbătoarea de azi, ca și cum ar fi voit să arate că venirea Preasfântului Duh a lucrat prin Apostoli niște lucruri atât de mari, încât a sfințit și a înțelepțit pe cei de o fire cu noi și, așezându‑i din nou în locul cetei aceleia îngerești căzute, i‑a adus, prin Iisus Hristos, la Dumnezeu: pe unii, adică, prin mucenicie și sânge, iar pe alții prin trăire și viață virtuoasă, Duhul Sfânt săvârșind, astfel, fapte mai presus de fire. (...) În al doilea rând, prăznuind această sărbătoare, noi cinstim și pe mulți alții, care, deși au bine‑plăcut lui Dumnezeu prin virtutea lor cea desăvârșită, totuși, din cine știe ce pricină, ori poate din pricina unor împrejurări lumești, au rămas neștiuți de nimeni, cu toate că au multă slavă înaintea lui Dumnezeu. (...) În al treilea rând, prăznuirile sfinților, care se fac în fiecare zi în parte, trebuiau adunate într‑o singură zi, spre a se arăta că ei au luptat pentru un singur Hristos și că toți s‑au găsit pe aceeași cale a virtuții și astfel s‑au încununat după vrednicie, ca niște slujitori ai unui singur Dumnezeu”. Toate aceste motive enumerate de Sinaxar pentru cinstirea tuturor sfinților în prima duminică după Rusalii ne arată importanța acestei sărbători și datoria noastră de a‑i cinsti pe cei care s‑au învrednicit să primească de la Bunul Dumnezeu darul sfințeniei. Acum „prăznuim toate câte Duhul Sfânt, cu darurile de bine, a sfințit: sufletele cele prea­înalte și sfințite, adică cele nouă cete (îngerești), pe strămoși și patriarhi, pe proroci și pe sfinții apostoli, pe mucenici și ierarhi, pe sfinții mărturisitori și pe cuvioșii mucenici, pe cuvioși, pe drepți și pe toată ceata sfintelor femei și pe toți ceilalți sfinți necunoscuți, împreună cu care să fie și cei care se vor adăuga în viitor. Dar, mai presus de toți și cu toți sfinții, pe Sfânta Sfinților, pe Preasfânta și cea fără de asemănare mai presus decât cetele îngerești, pe Doamna și Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria”.

Duminica Tuturor Sfinților este ziua în care Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul sfințeniei și îi cinstim pe cei care au ajuns la statura sfințeniei și le cerem ajutorul pe drumul nostru către mântuire.