Sfânta Muceniţă Glicheria; Sfântul Serghie Mărturisitorul

Sfânta Muceniţă Glicheria a trăit în vremea în care Imperiul Roman era condus de împăratul Antonin Piul (138-161), guvernator al Greciei fiind Savin. Ea făcea parte din rândul creştinilor care trăiau în Trianopol, cetatea Traciei, adunându-se în toate zilele pentru a aduce slavă lui Dumnezeu. Împăratul Antonin, fiind păgân, a trimis poruncă pretutindeni ca toţi să aducă jertfe idolului păgân Zeus, însă Sfânta Glicheria, însemnându-se cu semnul crucii, a mers la dregător şi a mărturisit că este creştină şi că nu va sluji idolilor păgâni. Însă dregătorul nu a luat în seamă mărturisirea ei, ci i-a poruncit cu asprime să jertfească lui Zeus. Intrând ea în capişte, s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată, numai cu puterea rugăciunii, idolul lui Zeus s-a surpat şi a căzut la pământ zdrobindu-se. Văzând acestea, păgânii care erau de faţă au aruncat cu pietre în Sfânta Glicheria şi pentru că nu o puteau lovi au spânzurat-o de cosiţe, au strujit-o pe tot trupul, apoi au întemniţat-o, poruncind să nu i se dea mâncare mai multe zile. Cât timp a fost închisă, Sfânta Glicheria a primit hrană de la un înger al Domnului şi astfel ea nu a suferit nici un rău. Când a văzut-o din nou nevătămată, dregătorul şi cei ce erau cu el s-au mirat, căci intrând în temniţă la ea au găsit acolo pâine, lapte şi apă, deşi peceţile temniţei erau la locul lor. După aceea au aruncat-o într-un cuptor cu foc şi stingându-se focul cu rouă din cer fecioara a ieşit nevătămată. Pentru aceasta i-au jupuit pielea de pe cap, până la frunte, şi au aruncat-o din nou în temniţă, dar un înger al Domnului a vindecat-o, motiv pentru care temnicerul Laodichie L-a mărturisit pe Hristos-Domnul. În cele din urmă, Sfânta Glicheria a fost aruncată fiarelor sălbatice, dându-şi astfel sufletul în mâinile lui Dumnezeu.