Sfânta şi Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii); Sfinţii 9 Mucenici din Cizic; Sfântul Cuvios Memnon

Cetatea Cizicului se afla în Asia Mică, lângă strâmtoarea Bosfor, ce desparte Asia de Europa, la hotarul cu Troa, unde Sfântul Apostol Pavel a propovăduit Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos. Până la împăratul Constantin cel Mare, cetatea Cizicului nu avea mulţi creştini, din pricina împăraţilor păgâni ai Romei, care prigoneau Biserica lui Hristos. Aceştia dădeau porunci ca toţi locuitorii cetăţii să se închine la idoli, iar cei care refuzau acest lucru erau aspru pedepsiţi, mulţi dintre ei fiind ucişi. Atunci, mulţi creştini fugeau din faţa prigonitorilor şi se ascundeau prin munţi şi prin locuri pustii, iar alţii, tari în credinţă, îşi puneau sufletele lor pentru Hristos-Domnul. Aşa a fost şi cu aceşti nouă bărbaţi viteji ale căror nume sunt acestea: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnus, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Cu toate că erau din ţări diferite, s-au adunat în Cizic şi defăimau cinstirea idolilor, nebăgând în seamă groaznicele chinuri şi frica de tirani. Pentru aceasta au fost prinşi, întemniţaţi şi supuşi la cumplite chinuri, iar după aceasta li s-au tăiat capetele. După ce Marele Constantin a dat libertate creştinilor, locuitorii din Cizic au scos din pământ moaştele celor nouă sfinţi, pe care, găsindu-le nestricate, le-au pus în raclă nouă şi au zidit o biserică pentru pomenirea lor. Astfel, strălucea cetatea Cizicului cu lumina sfintei credinţe, întărindu-se, ca şi cu un zid nesurpat, prin mijlocirile celor nouă sfinţi mucenici.