Sfânta şi Marea Marţi (Denie); Sfinţii Cuvioşi Nichita Mărturisitorul şi Ilirie

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Midichiei, s-a născut în Cezareea Bitiniei, într-o familie evlavioasă. La scurt timp după naşterea sa, a rămas orfan de mamă şi a fost crescut de bunica sa. Iubitor de curăţie şi sfinţenie încă din copilărie, a devenit ucenic al pustnicului Ştefan, care l-a trimis la Mănăstirea Midichiei, de pe muntele Olimp. Bătrânul şi înţeleptul egumen Nichifor l-a primit cu multă dragoste şi doar la 7 ani de când a venit la mănăstire l-a propus spre hirotonie Sfântului Patriarh Tarasie al Constantinopolului (784-806), ctitorul mănăstirii. Odată cu hirotonia, i s-a încre­dinţat şi toată rânduiala mă­năstirii, ca ajutor al Cuviosului Nichifor, care era slăbit de bătrâneţe. Pentru că a crescut mult numărul călugărilor în acest timp şi fiind iubit de aceştia, după moartea bătrânului egu­men, Nichita a fost ales egumen al mănăstirii. În timpul îm­pă­ra­tului Leon Armeanul, în anul 813, când au fost prigoniţi cinstitorii icoanelor, Cuviosul Nichita a fost trimis în exil pen­tru credinţa sa mărturisită la Sinodul 7 Ecumenic. Slăbit de suferinţe şi bătrâneţe, la sfârşitul prigoanei, în anul 820, Sfântul Nichita s-a retras într-un schit de unde s-a mutat la Domnul în anul 824.