Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Iaşi; Sf. Mc. Carp, Papil, Agatodor, Agatonica şi Florentie

Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, în volumul II pe luna octombrie, consemnează: „Moaştele Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, au fost aduse la Iaşi la data de 13 octombrie 1996, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, de către Mitropolitul Nicodim de Patra (Grecia), la cererea Mitropolitului Daniel al Moldovei şi Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Pelerinajul la moaştele Sfântului Apostol Andrei a adus la Iaşi în acel an aproape un milion de români ortodocşi. În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca Ocrotitor al României”.

Sfinţii Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica şi Florentie (†250) au fost contemporani cu împăratul Deciu (249-251). Sfântul Carp era episcop de Tiatira, iar Sfântul Papil era diaconul său. Ei au fost denunţaţi împăratului pentru activitatea lor misionară de răspândire a Evangheliei lui Hristos. Împăratul l-a trimis pe Valerian, sfetnicul său şi mare prigonitor al creştinilor, în părţile Asiei, pe urmele Sfinţilor Carp şi Papil. Valerian a ordonat soldaţilor să-i prindă şi să-i aducă la Tiatira pe Carp, Papil şi însoţitorul lor, Agatodor. „Fiind prinşi şi întrebaţi, Sfinţii au răspuns fără şovăire, înaintea tuturor, că Domnul Iisus Hristos este singur Dumnezeu adevărat, refuzând totodată să aducă jertfă idolilor. Pentru aceasta au fost bătuţi, iar apoi au fost legaţi de cai iuţi şi duşi în goană, mai mult târâş, de la Tiatira la Pergam, locul lor de naştere. Acolo, Sfinţii au fost bătuţi din nou cu toiege cu spini şi trupurile le-au fost arse cu făclii, încât în aceste chinuri Sfântul Agatodor şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. După aceasta mult- răbdătorii Carp şi Papil au fost spânzuraţi pe un lemn şi, pe când li se strujeau trupurile, Sfântul Carp a zâmbit în vremea chinurilor. Fiind întrebat de ce râde, Carp a răspuns: «Am văzut slava Dumnezeului meu şi m-am bucurat». Sfinţii nu încetau a-L mărturisi pe Hristos în timp ce erau tăvăliţi prin spini, în sus şi în jos, şi au rămas nevătămaţi chiar şi după ce au fost daţi spre mâncare animalelor. Când au fost osândiţi să fie arşi în foc, pe când se înfierbânta cuptorul, s-a ivit şi Agatonica, sora diaconului Papil, care, mărturisind înaintea lui Valerian că şi ea este creştină, cerea să fie părtaşă la chinurile mucenicilor. Valerian a poruncit ca toţi trei să fie aruncaţi în cuptorul cel încins, dar rămânând ei nearşi, li s-au tăiat capetele cu sabia, mergând astfel, după multe suferinţe, în slava cea veşnică şi de negrăit a Împărăţiei cerurilor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).