Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu; Sf. Cuv. Andronic şi Atanasia

Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu a fost unul din cei 12 Apostoli  ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „Pentru că sunt mai mulţi Apostoli care poartă numele de Iacob, trebuie ştiut că acest Iacob al lui Alfeu nu este acelaşi cu Iacob fratele Domnului, episcopul Ierusalimului şi autorul Epistolei din Noul Testament. Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu a fost ales de Domnul pentru vrednicia apostolească, fiindcă era un om drept şi fără răutate. Văzând minunile şi faptele care se făceau, Apostolul L-a slujit cu credinţă pe Hristos, împlinind poruncile Lui şi propovăduind tainele descoperite oamenilor, începând de la Botezul Domnului în Iordan şi până la Înălţarea Sa la ceruri. După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Iacob a mers la neamurile din sudul Palestinei şi în Egipt, propovăduind cuvântul mântuirii şi aducând la Hristos mulţime de popoare. Pentru aceasta neamurile l-au numit pe Iacob cu un nume nou, zicându-i dumnezeiască sămânţă, ca pe unul ce a sădit credinţa cea dumnezeiască în multe inimi omeneşti din multe popoare. Sfântul Iacob al lui Alfeu şi-a sfârşit viaţa pământească fiind pironit pe cruce, urmând astfel, din dragoste pentru Hristos, Pătimirilor mântuitoare ale Domnului” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Sfinții Cuvioși Andronic şi Atanasia au trăit în Antiohia Siriei, fiind contemporani cu  împăratul Teodosie cel Mare (379-395). „Împreună cu soţia sa, Atanasia, au avut doi copii pe care i-au pierdut în urma unei boli. Astfel, cei doi părinţi rămaşi fără copii şi-au împărţit averea săracilor şi au plecat împreună la Locurile Sfinte, apoi au ajuns în Alexandria Egiptului. Atanasia a intrat într-o mănăstire de maici din Tebaida, iar Sfântul Andronic a rămas la Schitul Cuviosului Daniil, în apropiere de Alexandria. După 24 de ani petrecuţi în mănăstire, nevoindu-se şi ajun­gând la desăvârşirea vieţii duhovniceşti, Sfântul Andronic şi Sfânta Atanasia au trecut la Domnul, fiind îngropaţi împreună” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).