Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 7 diaconi; Sf. Ier. Teofan Mărturisitorul, episcopul Niceei; Duminica a 21- a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VII – lea Ecumenic)

Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 7 diaconi (secolul I), „s-a născut în Cezareea Palestinei și a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit și avea patru fiice binecuvântate cu harul prorociei. A fost unul dintre cei șapte diaconi ai creștinătății (Fapte 8, 9-13), pe care Sfinții Apostoli i-au ales și i-au hirotonit. Împreună cu Sfântul Arhidiacon Ștefan se îngrijea cu toată osârdia în obștea creștinilor din Ierusalim, împărțind hrana la cei săraci și la văduve. După mucenicia Sfântului Ștefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria. După ce Filip l-a botezat pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta avea gânduri viclene, încercând să cumpere cu bani harul prin punerea mâinilor de către Apostoli. Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă pe calea care făcea legătura dintre Ierusalim și Gaza, acolo aflându-l pe famenul etiopian, dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei. Etiopianul se întorcea acasă după ce se închinase în Ierusalim și, șezând în carul său, citea, fără să înțeleagă, cartea Prorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a învățat și l-a botezat în credința Domnului Iisus Hristos, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinței creștine în Etiopia. Când Sfântul diacon Filip a mers din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinții Apostoli și trimis în cetatea Trales din Asia, unde s-a mutat cu pace la Domnul după ce a propovăduit cuvântul Evangheliei iubirii lui Hristos, săvârșind multe minuni și întemeind mai multe biserici” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, episcopul Niceei (+850), a locuit în Palestina împreună cu fratele său, Sfântul Teodor (27 decembrie). De la părinții lor au învățat „iubirea, nevoința și primirea de oaspeți, deprinzându-se cu adevărata și sfânta învățătură a lui Hristos. După un timp au intrat în viața monahală și au fost hirotoniți preoți. Împăratul Teofil (829–842) lupta împotriva cinstirii și închinării la sfintele icoane. Acești preaînțelepți Sfinți au fost trimiși de patriarhul Ierusalimului la acel hulitor de Hristos împărat pentru a-l confrunta în învățătura despre cinstirea sfintelor icoane. Stând ei înaintea împăratului și mustrându-l ca pe un luptător contra lui Dumnezeu, au fost închiși în temniță amândoi pentru multă vreme. După un timp, împăratul l-a chemat iar pe fericitul Teodor din temniță și, văzând că Sfântul este neschimbat în cinstirea adusă chipurilor zugrăvite în icoane, l-a bătut rău și, arzându-i obrazul, l-a trimis iarăși în temniță. După ce a pătimit tot așa și Sfântul Teofan, acesta a fost trimis la o închisoare din Tesalonic. Împăratul Teofil a murit, iar următorii împărați, dreptcredincioșii Mihail și Teodora, l-au eliberat pe Sfântul Teofan și l-au recomandat Bisericii spre a fi hirotonit episcop, devenind mitropolit al Bisericii de la Niceea. Hirotonia a fost oficiată de Sfântul patriarh Metodie, risipindu-se astfel ura celor care luptau contra cinstirii icoanelor. Sfântul Teofan a alcătuit și numeroase canoane imnografice care se regăsesc în cărțile de cult ale Bisericii” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787) se face anul acesta, astăzi, în Duminica a 21-a după Rusalii. „Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic s-a ținut la Niceea în anul 787, în zilele împărătesei Irina, în timpul păstoririi Sfântului patriarh Tarasie al Constantinopolului, a episcopului Adrian al Romei, a patriarhului Politian al Alexandriei, a patriarhului Teodoret al Antiohiei și a patriarhului Ilie al Ierusalimului. Acești Sfinți Părinți, care s-au întrunit în număr de 365, s-au ridicat împotriva celor care batjocoreau icoanele, aruncând anatema asupra ereziei iconoclaste printr-o scrisoare semnată de toți participanții și întărind cu sigiliul lor hotărârea de a fi excluși din comuniunea cu Sfânta Biserică cei care nu cinstesc sfintele icoane ca mijloc de reprezentare a chipului Fiului lui Dumnezeu și al sfinților. De asemenea, s-a stabilit că cinstirea icoanei se adresează chipului celui dintâi sau prototipului, iar cel care cinstește icoana cinstește pe cel înfățișat în ea. Astfel rânduind și întărind dreapta credință, fiecare episcop a plecat în eparhia sa” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).