Sfânta şi Marea Miercuri (Denie); Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului; Sfinţii Apostoli Marcu şi Zinon

Sfântul Simeon (†107) era fiu al lui Cleopa, care era fratele lui Iosif, logodnicul Maicii Domnului, după cum mărturisesc scriitorii Eusebiu de Cezareea, Gheorghe Chedrin şi Nichifor Xantopol. După întoarcerea lui Iosif din Egipt, Cleopa a luat spre însoţire pe o rudenie mai îndepărtată a lor, Maria, care i l-a născut pe acest Simeon. După Învierea şi Înălţarea Domnului la Cer, fericitul Simeon a fost numărat în ceata sfinţilor 70 de Apostoli. El a fost al doilea episcop al Ierusalimului, fiind ales în această demnitate după trecerea la cele veşnice a lui Iacov, ruda Domnului, care fusese ucis de iudei pentru că mărturisea credinţa în Hristos Iisus. În acest timp, venind romanii, conduşi de Tit, fiul lui Vespasian (69-79), au risipit Ierusalimul după prorocia Domnului. Creştinii, văzând acestea, s-au retras împreună cu episcopul lor dincolo de Iordan, într-o cetate numită Pella. După dărâmarea Ierusalimului, creştinii s-au reîntors în oraş, iar credinţa creştină a început să înflorească din nou. Sfântul Simeon era sufletul noii înfloriri a Bisericii. Şi aşa, lucrând cu înţelepciune, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, având la moartea sa peste 100 de ani.