Sfântul ascultă rugăciunile închinătorilor

În lumina blândă a acestui sfârșit de octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Din cerul tomnatic coboară picuri de har peste Catedrala Patriarhală din Bucureşti. De câteva săptămâni, pelerinii binelui și ai luminii vin neîncetat să se închine la Ocrotitorul Bucureștilor. Toţi urcă pe Colina Bucuriei grăbiţi, nerăbdători să-l atingă pe Sfântul, pentru că percep ceva din frumusețea și dulceața Împărăției lui Dumnezeu. O asemenea întâlnire ne oferă clipa eternă a istoriei noastre.

M-am amestecat printre pelerini din dorinţa de a le afla povestea. I-am văzut cum urcă Dealul Patriarhiei, în cete sau individual, cu preotul paroh sau cu stareţul. Unii vin să se roage pentru sănătate, alţii pentru copiii din străinătate. Unii vin să ceară ajutor în problemele lor, alţii vin să mulţumească pentru ceea ce au primit. Printre ei am aflat credincioși care vin dintr-o tradiţie pe care o respectă de zeci de ani. Ei vin an de an, pentru că primesc o „hrană” care nu e din lumea aceasta. Dovadă e și mireasma pe care o simțim zilnic la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie. Îi sărutăm mâna Sfântului și el ne binecuvântează cu zefirul suav al sfințeniei. Şi atunci povara zilei devine mai uşoară.

În aerul bogat al toamnei, gândurile noastre sunt parcă mai profunde, scormonesc în adâncul sufletului nostru: cum să trăiesc pentru a câștiga ajutorul și binecuvântarea Sfântului? După faptele sale din timpul vieții pământești, vedem că el se odihnește în ziua cea fără de seară a vieții veșnice. Și chiar dacă nu a fost un erudit, căci documentele vremii nu-l menționează, glasul „cărții” sau al vieții sale ne vorbește nouă tuturor despre ordinea lucrurilor așezată de Dumnezeu în lume.

Sfinții nu sunt separați de noi, așa cum nici Dumnezeu nu este separat de noi. De multe ori venim la Sfântul Dimitrie și plecăm nerecunoscători, fără a ști că am luat binecuvântarea sa. O descoperim mai târziu, spune părintele Silvestru Bușică: „Au fost oameni care au venit din curiozitate, au intrat în biserică, doar s-au uitat la moaștele Cuviosului și ceva s-a întâmplat cu ei, căci au revenit și au cerut să se spovedească. Ei și-au recunoscut apăsarea sufletească și dezordinea din viața lor stând câteva clipe lângă Sfântul”.

„Îmi găsesc liniștea sufletească”

Minunea se petrece în lăuntrul nostru şi e greu de explicat. Sfântul trezeşte în noi conştiinţa și aceasta e cea mai mare minune. Prin inteligență şi raţiune credem că putem descifra lumea, așa că o împărțim în mii de bucăți, o cercetăm și credem că am înțeles-o. Dar chiar dacă vom studia toată știința din lume, vom vedea că viața ne depășește, căci sufletul în adâncul său este dincolo de înțelegerea noastră. Când intelectul se dovedește un instrument limitat în înțelegerea existenței, cu adâncă recunoștință ne plecăm Sfântului Dimitrie să ne îndume pe calea dreaptă. Sfântul Dimitrie aduce în Catedrala Patriarhală oameni din toate categoriile sociale. Printre ei, de câteva ori pe săptămână, dis-de-dimineață, vine un medic cunoscut din București. Întrebat de părintele Silvestru de ce vine, el a răspuns: „Pentru că am conștientizat că aici primesc binecuvântarea lui Dumnezeu în munca mea, iar prin Sfântul Dimitrie îmi găsesc liniștea sufletească, dar și «paginile» din care am învățat să ajut oamenii. În zilele când mă rog Sfântului, munca mea e încununată cu realizări medicale mari”.

„Tu roagă-te puternic”

Remus Bobu, paracliser în cadrul Catedralei Patriarhale, ne-a relatat o minune prin care Sfântul Dimitrie a vindecat o tânără bolnavă de cancer: „O doamnă de la Bacău a venit să-i mulţumească Sfântului. Plângea şi spunea: «Mulţumesc, Sfinte Dimitrie, pentru ceea ce ai făcut pentru mine şi familia mea». Ea mi-a povestit că fiica ei a fost bolnavă de cancer și la un moment dat a primit de la medici verdictul că nu se mai poate face nimic. Şi într-o noapte această doamnă l-a visat pe Sfântul Dimitrie, care i-a spus: «Eu sunt Sfântul Dimitrie şi, dacă medicii au spus că nu se mai poate face nimic, atunci tu roagă-te puternic». După acest vis a citit mai mult timp Acatistul Sfântului Dimitrie cu multă nădejde. Și iată că minunea s-a înfăptuit, căci atunci când a mers la control, medicii nu au mai găsit semnele bolii, încât fata s-a vindecat şi trăieşte şi în prezent”.

„Fă ceea ce ţi-ai propus!”

Sfântul Dimitrie are grijă de slujitorii săi, le oferă ajutor şi soluţii la problemele lor. Costin Vişoiu, paracliser la Catedrala Patriarhală, ne-a povestit o întâmplare în care Sfântul i-a răspuns la nehotărârea lui. Dorindu-și o icoană cu Sfântul Dimitrie, ezita în a o comanda. „Într-o noapte l-am visat pe Sfântul Dimitrie, era exact aşa cum este în icoană, şi mi-a spus: «Fă ceea ce ţi-ai propus!». A fost un vis scurt şi pătrunzător”. A doua zi, el a comandat icoana Sfântului Dimitrie. „Iar peste un an, în familia noastră s-a născut fiul nostru, care poartă numele Dimitrie Efrem”, a mai adăugat Costin Vișoiu.

„Credeţi că aţi venit singuri?”

Doamna Argentina Grămadă, profesor universitar în Bucureşti, mărturisește că vine la Catedrala Patriarhală şi la Sfântul Dimitrie pentru că, în urmă cu 44 de ani, în data de 27 octombrie, s-a căsătorit şi Sfântul este protectorul familiei sale: „Vin aici pentru că este un pământ sfânt, aici a fost Sfântul Antim Ivireanul, Sfinții Brâncoveni, dar și mulți alți rugători pentru neamul nostru. Toți cei care vin aici poate cred că au venit singuri. Dar îmi amintesc cuvintele unui părinte care zicea: «Credeți că ați venit singuri? Duhul Sfânt v-a adus aici!». Așadar, să mulțumim lui Dumnezeu că Duhul Sfânt ne direc­ționează aici, ca să ne bucurăm de sfințenie și de cel care ne miluiește cu liniștirea”.

Pelerinajul la Sfântul Dimitrie și la toții sfinții este o adevărată „rețea” de socializare, pe „Calea Sfinților”, oamenii comunică și se împrietenesc. Moaștele sfinților, materia care nu se supune firii prin sfințenie, îi atrag an de an în această călătorie care îi apropie tot mai mult de Dumnezeu.