Sfântul Cuvios Benedict de Nursia; Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru preotul (Începutul Postului Sfintelor Paşti. Zi aliturgică. Canonul cel Mare)

Sfântul Benedict, al cărui nume înseamnă binecuvântat, era din cetatea Nursia, Italia, şi s-a născut în anul 480. Părăsind lumea, s-a retras într-o peşteră, la Subiaco, unde s-a călugărit la îndemnul monahului Roman, care vieţuia acolo. Vreme de trei ani s-a nevoit sfântul într-o peşteră, fiind neştiut de oameni, până când, în chip minunat, a fost descoperit de un preot, în ziua Învierii Domnului. Şi a început să vină la el mulţime de tineri, printre care şi Maur şi Placid, cu care sfântul a înfiinţat 12 mănăstiri. S-a mutat apoi la Subiaco, în Campania italiană, şi s-a aşezat cu ucenicii săi la Monte Casino în anul 529. În acea singurătate, Sfântul Benedict a scris Rânduiala sa pentru viaţa de mănăstire. Pentru el, mănăstirea este o şcoală unde se învaţă a sluji pe Dumnezeu în tăcere, singurătate, smerenie şi ascultare. Pravila sa a ajuns rânduiala care mai târziu a fost adoptată, un timp, de toţi călugării din Apus. Era în vârstă de 63 de ani şi vieţuise 14 ani la Monte Casino când Sfântul Benedict s-a mutat în pace la Domnul.