Sfântul Cuvios Stelian, „pururea ocrotitor al pruncilor”
Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul. El este considerat ocrotitorul copiilor, lucru subliniat şi în Acatistul său, de unde aflăm că este „pururea ocrotitor al pruncilor”. Din scrierile aghiografice ştim că Sfântul Stelian s-a rugat Bunului Dumnezeu pentru vindecarea copiilor bolnavi din cauza unei molime ce afectase ţinutul unde se nevoia el. În urma rugăciunii lui smerite, molima a încetat.
Mamele care aduceau copiii bolnavi la peştera unde trăia sfântul primeau de la Dumnezeu vindecarea pruncilor lor prin rugăciunile lui: „Năprasnica moarte a pruncilor ai contenit, Sfinte Stelian, punându-i în afară de primejdie şi de moarte prin chemarea numelui tău şi prin zugrăvirea icoanei tale; şi atunci maicile cele mâhnite s-au bucurat de vederea fiilor lor şi au slăvit pe Dumnezeu cântând: Aliluia!” (Condacul al 5-lea din Acatistul Sfântului Cuvios Stelian).
Troparul în glasul 8 dedicat Cuviosului Stelian subliniază sintetic virtuţile duhovniceşti ce caracterizează personalitatea ascetică pe care o sărbătorim astăzi: „Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat, şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Stelian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”. Aceste cuvinte ale imnografului ne arată urcuşul ascetic al Cuviosului Stelian, care l-a dus la sfinţenie şi i-a adus darul facerii de minuni. Acest lucru îl ştiu şi mulţi dintre creştinii noştri care au fost ajutaţi în chip minunat de Sfântul Stelian. Mai ales bucureştenii pot da mărturie de binecuvântările pe care le-au primit de la Dumnezeu prin mijlocirea cuviosului ale cărui moaşte se află în Biserica Lucaci de aproape trei veacuri.
O prezentare sintetică a vieţii sfântului ne este oferită de ieromonahul Macarie Simonopetritul: „Ales fiind din pântecele maicii sale și renunțând la toate cele pământești și la deșertăciunea lumii acesteia, Sfântul Stelian și-a împărțit toată averea celor săraci și a îmbrățișat viața monahală. S-a remarcat pentru bărbăția sa duhovnicească. După ce a viețuit pentru o perioadă într-o mănăstire de obște, mai apoi a părăsit mănăstirea pentru a se dedica mai mult rugăciunii în singurătate, mergând să locuiască într-o peșteră. Acolo, un înger venea și îi aducea hrană și, în curând, el a urcat pas cu pas pe treapta virtuților, făcându-se mijlocitor la Dumnezeu pentru mulțimea de bolnavi și în special pentru copiii care veneau și îi cereau ajutorul și pentru femeile care nu puteau dobândi prunci. În astfel de pricini, sfântul este grabnic ajutător, până astăzi, tuturor celor care îi cer ajutorul cu credință” (Nou Sinaxar al Bisericii Ortodoxe, Ed. Indiktos, tom. 3, Noiembrie, pp. 287-288, accesat pe pemptousia.ro).
În caledarul bisericesc îl regăsim pe Cuviosul Stelian numit „Paflagonul”, pentru că a trăit în provincia Paflagonia, nevoindu-se mare parte din viaţă ca monah. Această zonă era situată în nordul Asiei Mici, între două provincii cu intensă viaţă monahală în primul mileniu creştin: Bitinia la Vest şi Pont la Est. Relieful acestei foste provincii romane şi bizantine este unul muntos, cu văi fertile. Acest relief a permis în epoca bizantină să se dezvolte aici o viaţă monahală, mai ales a trăirii anahoretice. În primul mileniu creştin, nordul Asiei Mici a fost unul dintre cele mai importante spaţii ale monahismului creştin.
Cuviosul Stelian s-a nevoit duhovniceşte în acest ţinut binecuvântat, meditând la măreţia creaţiei lui Dumnezeu, privind în fiecare zi frumuseţea reliefului alpin din Paflagonia. Aici a descoperit asceţi care i-au călăuzit desăvârşirea duhovnicească, ajungând să trăiască o viaţă anahoretică exemplară: „Ţinutul Paflagoniei laudă şi astăzi luptele şi nevoinţele tale, Sfinte Stelian; că locurile cele neumblate ale pustiei, cu rugăciunile tale, le-ai umplut de bună mireasmă, ca un alt Ilie Tesviteanul, odraslă pustiei arătându-te; pentru aceasta, laudă aducem lui Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!” (Condacul al 6-lea).
Tot aici s-a consolidat şi în cunoaşterea teologică a credinţei ortodoxe, ceea ce i-a permis să-şi păstreze dreapta mărturisire în epoca iconoclastă în care a trăit. A fost influenţat de persoana şi opera teologică a Sfântului Ioan Damaschin.
Viaţa lui duhovnicească intensă şi puterea rugăciunii sale i-au determinat pe mulţi creştini să vină în locul nevoinţei sale ascetice ca să-i ceară ajutorul şi cuvânt de folos: „Văzându-te pe tine vas ales al Sfântului Duh, din locuri îndepărtate au alergat mulţimile de credincioşi şi de la tine au cerut ajutor” (Icosul al 8-lea, din Acatistul Sfântului Cuvios Stelian).
Pentru viaţa lui duhovnicească a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul de a face minuni, pentru că „strălucind ca un luceafăr” a risipit întunericul necredinţei şi a adus din umbra păcatului la lumina mântuirii pe cei ce i-au cerut ajutorul. Viaţa lui ascetică este un exemplu peste timp pentru noi, creştinii: „Toată firea omenească s-a minunat de viaţa ta cea însingurată, Sfinte Stelian, îmbrăcat fiind în haina smereniei celei adevărate şi de la Domnul învrednicindu-te de mari daruri; pentru aceea, împreună cu tine slăvim pe Dumnezeu cântând: Aliluia!” (Condacul al 7-lea).
Sfântul Stelian a fost un monah smerit care a iubit toată creaţia lui Dumnezeu şi mai ales pe oameni, pentru care nu a încetat să se roage toată viaţa sa. Ziua mutării sale la Domnul, 26 noiembrie, a devenit şi momentul serbării sale anuale: „Când ai ajuns la sfârşitul ostenelilor tale cele mântuitoare, Sfinte Stelian, ţi-ai încredinţat sufletul tău curat în mâinile lui Dumnezeu; iar Sfinţii Îngeri l-au purtat la tronul cel mai presus de ceruri, cântând cântare de laudă către Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui: Aliluia!” (Condacul al 9-lea).
Şi după mutarea sa la viaţa veşnică, Sfântul Stelian este un cuvios care-i ajută pe cei ce-l cheamă prin rugăciune. Este scotit sfântul care-i sprijină şi-i ocroteşte pe copii şi răspunde mamelor care îi cer ajutorul când pruncii lor sunt în suferinţă. De aceea şi noi ne rugăm lui, spunând: „Sfinte Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în mărirea cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău... ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire”.