Sfântul Gheorghe Pelerinul, propovăduitor, prin viaţă şi cuvânt, al Evangheliei
Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1864, în Şugag (astăzi în judeţul Alba). După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit până la sfârşitul vieţii, indiferent de anotimp.
După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii „Sfântul Ioan” - Domnesc. A ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna.
În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moş Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când ţara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamţ urca să tragă clopotele, aşa cum proorocise Sfântul. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaşte la Râşca, a venit cu căruţa la Piatra Neamţ şi, dezgropându-le şi punându-le într-un sicriaş, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruţa nu a ajuns la Râşca, ci la Mănăstirea Văratec, în a cărei gropniţă au şi fost aşezate până astăzi.
Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi. Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la Bucureşti, din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.