Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatei; Sfinţii Mucenici Zenon şi Zina (Harţi)

Sfântul Ierarh Grigorie s-a năs­cut la Bucureşti şi a intrat în monahism la Mănăstirea Neamţ, condusă de Sfântul Paisie Velicicovschi. Acolo a făcut traduceri din operele Sfinţilor Părinţi, iar mai târziu s-a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani. Dom­nitorul Grigorie Dimitrie Ghica l-a ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti în anul 1823. Ca ierarh, a ostenit neîncetat spre binele Bisericii şi a fost o pildă de sfinţenie şi iubire pentru păstoriţii săi. A lucrat la restaurarea Catedralei mitropolitane din Bucureşti şi la traducerea Vieţilor Sfinţilor. A avut parte de surghiun din partea autorităţilor străine şi s-a retras la Mănăstirea Căldă­ruşani, mutându-se la Domnul pe 22 iunie 1834. Proclamarea canonizării sale a avut loc în data de 21 mai 2006, iar moaş­tele se păstrează la Mănăstirea Căldăruşani. Sfântul Eusebiu a trăit în vremea împăratului Constanţiu al II-lea (337-361) şi a fost ales Episcop al Samosatelor. Pentru că a luptat împotriva ereziei lui Arie, a avut mult de suferit, fiind exilat. La urmă, o femeie ariană l-a lovit cu putere în cap şi astfel şi-a dat mucenicescul sfârşit.