Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (Începutul Postului Sfintelor Paşti. Zi aliturgică. Canonul cel Mare)

Sfântul Sofronie era din cetatea Damascului şi a trăit în zilele împăratului Heraclie (610-641). Studiind filosofia, a mers la Ierusalim, apoi la Mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieţii de obşte, şi acolo a vieţuit 20 de ani. L-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moshu, scriitorul vestitei cărţi Limonariul. Împreună cu acest cuvios Ioan, Sfântul Sofronie a călătorit la mai multe locuri sfinte: la Mănăstirea „Sfântul Sava”, la Iordan, în Antiohia, apoi în Alexandria. Aici, îmbolnăvindu-se, Sofronie a fost tuns în monahism. În acea vreme, Heraclie i-a biruit pe perşi, aducând la Ierusalim lemnul Sfintei Cruci, pe care aceştia îl furaseră, dar şi pe Patriarhul Zaharia al Ierusalimului, care era ţinut în robie. După moartea Patriarhilor Zaharia şi Modest a fost ales Sofronie Patriarh al Sfintei Cetăţi. Sfântul Sofronie i-a combătut pe monoteliţi, întocmind scrieri care au fost citite la Sinodul al 6-lea Ecume­nic. Tot el a scris Viaţa Sfintei Maria Egipteanca şi Cuvânt despre viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv.