Sfântul Lucian, patronul statului Liechtenstein

Sfântul Lucian, patronul oraşului şi al Episcopiei catolice de Chur, a predicat Evanghelia pe teritoriul Rätiei (estul Elveţiei de astăzi) şi după o tradiţie neconfirmată, a fost primul episcop de Chur. Conform părerii emise de către istoriografia locală, Sfântul Lucian a fost cea mai importantă personalitate bisericească a Evului Mediu din provincia Rätia.

Despre viaţa şi activitatea Sfântului Lucian ne oferă informaţii în primul rând o biografie (Vita), scrisă între secolele al VIII-lea şi al IX-lea. Această Vita, având forma literară a unei predici, a fost scrisă de către un cleric din oraşul Chur, responsabil de pelerinii care veneau să se închine relicvelor Sf. Lucian. Autorul poate să fi fost chiar unul dintre episcopii de Chur (Remedius sau Victor), dar în lipsa unor informaţii sigure s-a renunţat la speculaţii legate de numele autorului, conform lui Iso Müller, Frühes Mittelalter in Graubünden und der Schweiz. Ausgewälte Aufsätze. Biografia Sfântului Lucian îmbină multe texte biblice cu expuneri haghiografice, citate care au rolul să acopere lipsa informaţiilor istorice precise despre viaţa sfântului. În ceea ce priveşte structura relatării, autorul Vitei s-a inspirat, în special, din vieţile Sfântului Agnes şi Martin. Preocuparea autorului era aceea de a transmite învăţătura ortodoxă, nefiind foarte mult interesat de cronologie şi de topografie. Biografia îl prezintă pe Lucian ca mărturisitor (confessor) şi misionar, aşa cum apare şi mai târziu, atât în notiţele scrise de către episcopul Victor al III-lea de Chur pentru împăratul Ludovic cel Pios (în anul 823), cât şi în celelalte texte redactate despre viaţa sfântului până în anul 1646. După acest an, "evlavia barocă" l-a declarat pe Lucian episcop - chiar primul episcop de Chur - şi martir, aşa cum este şi astăzi amintit în textele liturgice ale Bisericii Catolice, potrivit lui Michael Durst, Geschichte der Kirche im Bistum Chur. Von den Anfängen bis zum Vertrag von Verdun. Această biografie vorbeşte despre Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, care ar fi predicat Evanghelia păgânilor din Galia. După activitatea desfăşurată în zona oraşului Bordeaux (Bordoelem civitatem), acesta ar fi plecat spre Anglia (Brittania), unde ar fi predicat regelui Lucian. Acesta, în urma unei revelaţii, ar fi renunţat la demnitatea sa regală şi ar fi plecat în Galia pentru a se dedica şi el misiunii. După o perioadă în care ar fi predicat în oraşul Augsburg, unde l-a convertit pe nobilul Campester, care apoi a convertit întregul oraş la creştinism, Lucian s-ar fi îndreptat spre Rätia (prin care biografia înţelege Churrätien), pentru că acolo exista încă un cult al zeităţilor păgâne. Pregătirea pentru misiune prin post şi priveghere Biografia vorbeşte de faptul că Lucian a predicat în oraşul Chur, după care în zona Marswald (silva Martis), astăzi identificată cu localitatea St. Luzisteig lângă Maienfeld, unde populaţia păgână adora viţei şi tauri, ca şi zeităţi. Vita vorbeşte şi de postul pregătitor de două sau trei zile şi de privegherile Sfântului Lucian înainte de a predica Evanghelia. Predica sfântului se loveşte de refuzul păgânilor care-l prind şi-l aruncă într-o fântână. Vita relatează apoi, într-o notă legendară, că după o rugăciune a sfântului, viţeii au început să-i sărute picioarele, iar localnicii s-au convertit la creştinism. Sfântul Lucian a fost ajutat de câţiva creştini, probabil, din oraşul Chur, să scape din fântână şi condus spre acest oraş. Biografia, care-l prezintă pe Lucian ca pe un "apostol" al teritoriului din Churrätia, se încheie cu laude aduse minunilor nenumărate săvârşite de către sfânt, care datorită numărului mare nu pot fi amintite. Biografia sfântului, scrisă sub forma unui "roman apostolic de călătorie", îmbină - aşa cum observa pr. prof. dr. Michael Durst - informaţiile istorice veridice, cu motive şi extrase haghiografice. Faptul că biografia pune convertirea Sfântului Lucian pe seama lui Timotei, ucenicul Apostolului Pavel, reprezintă tendinţa de a asigura "apostolicitatea" propovăduirii lui Lucian şi, prin urmare, începutul "apostolic" al Bisericii din Chur. Legătura istorică făcută în biografie nu poate fi susţinută, deoarece Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, a trăit la sfârşitul secolului I şi a fost episcop în Efes (Asia Mică), în timp ce existenţa creştinilor în oraşul Chur şi-n împrejurimi nu poate fi dovedită înainte de secolele al V-lea şi al VI-lea. Cercetătorii au clarificat şi eroarea geografică legată de Britania. Practic, este vorba despre provincia Prättigau din estul Elveţiei, rezidenţa familiei nobiliare a "Pritannilor", care este amintită ca "patrie" de origine a sfântului. Demnitatea regală a Sfântului Lucian se datorează legăturii făcute cu viaţa unui rege pe nume Lucian, care este pomenit în cartea Liber Pontificalis (Lucian Abgar al IX-lea din Edesa), a cărui reşedinţă se afla la Britinio Edessenorum. În ceea ce priveşte informaţia că Lucian a propovăduit şi în zona oraşului Augsburg, aceasta poate fi pusă pe seama legăturilor foarte bune dintre cele două oraşe în Evul Mediu timpuriu. Chiar dacă biografia este una romanţată, ea se bazează pe informaţiile istorice care atestă activitatea misionară a Sf. Lucian în teritoriul Churrätien. Credibilă este în primul rând activitatea misionară în jurul oraşului Chur şi, mai ales, în localitatea Luzisteig. Acolo exista încă din Evul Mediu timpuriu o biserică închinată Sf. Lucian. Informaţiile legate de adorarea viţeilor sunt veridice şi par să fie în concordanţă cu practicile religiilor naturiste din zonă. Prin prezentarea "mărturisitorului" Lucian ni se pune în faţă un propovăduitor din zona Churrätien, care a făcut misiune în secolele al V-lea şi al VI-lea, când oraşul a devenit creştin, în timp ce teritoriile învecinate oraşului erau în mare parte încă păgâne. Cinstirea şi patronajul Sfântului Lucian În secolul al VIII-lea, relicvele Sfântului Lucian au fost mutate din biserica Sfântului Ştefan în biserica carolingiană, nou-construită în cinstea sfântului, tot în oraşul Chur. Biserica carolingiană, cu o criptă semirotundă, a devenit în scurt timp un important loc de pelerinaj în zonă. Începând cu anul 1252, relicvele Sfântului Lucian au fost adăpostite într-o raclă confecţionată în stil romanic târziu, în biserica din Chur, amintită mai sus. În perioada Reformei, racla a fost adăpostită în trezoreria catedralei din oraş. În ciuda multor legende, Sfântul Lucian a fost, fără îndoială, cea mai importantă personalitate bisericească din provincia Rätia, prima în Evul Mediu timpuriu, potrivit Vera Schauber şi Hanns Schindler (Heilige und Namenspatrone im Jahreslauf). Începând din secolul al X-lea, Sfântul Lucian, reprezentat în iconografie ca rege, este patronul Episcopiei catolice de Chur, pomenit la data de 3 decembrie, iar mai apoi, pe data de 2 decembrie. Din anul 1295, Sfânta Emerita (pomenită anual la data de 4 decembrie) este prezentată ca fiind sora episcopului Lucian, deşi se pare că a trăit undeva între secolele al X-lea şi al XI-lea. Conform legendei, aceasta a fost omorâtă prin ardere în localitatea Trimmis, după ce, în prealabil, a fost batjocorită. Această legendă spune că resturile corpului Sf. Emerita au fost aşezate de către Sf. Lucian într-o biserică construită de el şi închinată Sf. Andrei. Astăzi, Sf. Lucian este patronul oraşului şi al Episcopiei catolice de Chur, dar şi al Seminarului catolic din acest oraş. Biserici închinate Sf. Lucian se găsesc astăzi în Elveţia (oraşul Chur, localitatea Luzisteig, pe vârful Piz Mundaun), Germania (Hechingen, Essen usw.), Italia (localitatea Tiss din Tirolul de Sud) şi Austria (Göfis, în landul Vorarlberg). Sfântul Lucian este şi patronul micuţului stat din vecinătatea estului Elveţiei, Liechtenstein, şi al Arhiepiscopiei catolice din acest stat, înfiinţată în anul 1997.