Sfântul Mare Mucenic Artemie

Sfântul Mare Mucenic Artemie, prăznuit de Biserica Ortodoxă la 20 octombrie, a fost comandant în oastea Sfântului Constantin şi martor la toate marile înfăptuiri ale acestuia. Sfântul Artemie a văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Podul Vulturului (312) împotriva lui Maxenţiu şi a însoţit-o pe Sfânta Elena în pelerinajul acesteia în Ţara Sfântă, fiind de faţă la aflarea Lemnului Sfintei Cruci. După moartea Sfântului Constantin (337), la porunca împăratului Constanţiu, în anul 356 d.Hr., Sfântul Artemie a aflat şi a adus la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei. Numit în 360 guvernator al Egiptului, s-a străduit să dezrădăcineze idolatria, mai ales din templul lui Serapis. Când împăratul Iulian Apostatul a dezlănţuit prigonirea creştinilor din Antiohia, sfântul l-a mustrat pe acesta că s-a lepădat de Hristos. Drept urmare a fost torturat pentru îndrăzneala sa. În cele din urmă, guvernatorul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în anul 362. Sfintele sale moaşte au fost cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie şi varice. Astăzi, fragmente din moaştele sale se află la Mănăstirea Kostamonitou din Sfântul Munte Athos, dar şi în România, la Mănăstirea Căldăruşani.