Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul în Sfintele Evanghelii
În marea Sa iubire de oameni, după căderea protopărinţilor în păcat, Dumnezeu a promis trimiterea unui Răscumpărător pentru scoaterea omului din moartea păcatului. Pregătirea venirii Lui s-a făcut în special în sânul poporului evreu, prin oamenii aleşi. Între aceşti bărbaţi aleşi, plini de Duhul Sfânt, Sfântul Ilie Tesviteanul ocupă un loc de cinste, el fiind amintit şi în multe locuri din Sfintele Evanghelii.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este cel mai cunoscut proroc al Vechiului Testament datorită vieţii sale aspre şi a minunilor pe care le-a săvârşit în activitatea sa profetică. Născut în Tesva Galaadului, Sfântul Ilie a fost trimis de Dumnezeu cu 900 de ani înainte de naşterea Mântuitorului Hristos pentru a lupta împotriva cultului idolatru al idolilor Baal şi Astarta, introdus de regele Ahab, la dorinţa soţiei sale păgâne, Izabela. În ciuda potrivniciilor suferite, mânat de Duhul Sfânt, Prorocul Adevăratului Dumnezeu a dovedit deşertăciunea idolească a celor doi zei prin minunea pogorârii focului din cer şi a închiderii cerului timp de trei ani şi şase luni. De asemenea, în Sarepta Sidonului, unde a fost trimis de Dumnezeu, sfântul s-a rugat ca făina şi untdelemnul văduvei care l-a primit să nu se împuţineze din vase cât timp va dăinui foametea cauzată de secetă, iar mai târziu l-a înviat pe fiul acesteia, care murise pe neaşteptate.
La sfârşitul activităţii sale, Sfântul Ilie a fost ridicat la cer de un car cu cai de foc, iar tradiţia creştină spune că el este unul dintre cei doi martori care vor veni pe pământ la sfârşitul lumii pentru a vesti Parusia lui Hristos.
Din aceste motive, el este considerat unul dintre cei mai importanţi profeţi ai Vechiului Testament, purtător al puterii lui Dumnezeu, amintirea minunilor lui rămânând la fel de vie în memoria poporului iudeu, chiar şi în timpul activităţii Mântuitorului, după cum reiese din mai multe pasaje ale Sfintelor Evanghelii.
În primele menţionări din Evangheliile sinoptice, Sfântul Ilie este pus în legătură cu Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Evanghelist Luca, relatând vestirea naşterii Sfântului Ioan, aminteşte faptul că Arhanghelul Gavriil i-a spus lui Zaharia că cel ce urmează a se naşte „va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie” (Luca 1, 17), ulterior Mântuitorul spunând despre Înaintemergătorul Său: „Dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină” (Matei 11, 14). Sfântul Ioan Gură de Aur explică legătura dintre cei doi, spunând că ambii au primit de la Dumnezeu aceeaşi slujire, pregătind venirea Fiului lui Dumnezeu, Ioan, venirea întru smerenie spre mântuirea omului, iar Ilie, venirea întru slavă spre judecarea a toată suflarea.
Totodată, asemănarea celor doi proroci în conştiinţa poporului se reflectă şi la nivelul lucrării lor şi al atitudinii faţă de păcat şi fărădelege, indiferent de statutul social al celor care le făptuiau. Istoria consemnează faptul că ambii au înfruntat cu multă râvnă regii sub care au trăit, Ahab, respectiv Irod.
Sfântul Ilie la Schimbarea la Faţă
Un alt episod relevant este Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe muntele Taborului, atunci când alături de El s-au arătat lămurit Moise şi Ilie (Matei 17, 3-4; Marcu 9, 4-5; Luca 9, 30, 33). Prezenţa umilă a celor doi corifei ai profeţilor arată faptul că Hristos nu Se identifică cu nici unul dintre ei, după cum credeau mulţi dintre cei care asistaseră la minunile săvârşite de El. De asemenea, prezenţa lui Ilie alături de Mântuitorul întăreşte legitimarea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu în faţa poporului iudeu, deoarece Ilie, un mare apărător al adevărului şi al slavei lui Dumnezeu, nu s-ar fi însoţit cu un înşelător şi potrivnic al lui Dumnezeu. Astfel, după cuvintele Sfântului Ioan Hrisostom, Hristos Îşi arată slava Sa cea dumnezeiască în mijlocul celor care au strălucit în Vechiul Testament, Moise dătător al Legii, iar Ilie, corifeul profeţilor.
Totodată, prezenţa lui Ilie la Schimbarea la Faţă reprezintă împlinirea activităţii sale de profet. Dacă în timpul predicării pe pământ el a putut doar simţi prezenţa lui Dumnezeu ca o adiere de vânt (3 Regi 19, 11-13), de această dată, negustând încă moartea, a văzut slava lui Dumnezeu în lumina necreată a Taborului şi aievea pe Fiul Său întrupat.
Grabnic ajutător şi făcător de minuni
Prorocul Ilie mai este amintit în paginile Sfintelor Evanghelii şi în virtutea calităţilor sale de făcător de minuni şi de grabnic ajutător pentru cei aflaţi în suferinţă. Două texte sunt edificatoare. La începutul activităţii Sale, Mântuitorul reproşează evreilor învârtoşarea inimii lor, amintindu-le faptul că ei au urât pe toţi prorocii trimişi la ei, inclusiv pe Sfântul Ilie, care, după ce a închis cerul, a mers la o femeie străină de neam, văduva din Sarepta Sidonului (Luca 4, 25-26). De asemenea, atunci când era răstignit pe Golgota, în una dintre cele şapte cuvântări de pe Cruce, Mântuitorul a spus: „Eli, Eli, lama sabahtani?” (Matei 27, 46; Marcu. 15, 34), iar poporul credea că îl strigă pe Ilie în ajutor (Matei 27, 47; Marcu 15, 35). Din aceste texte reiese credinţa poporului iudeu în puterea pe care Prorocul o primise de la Dumnezeu, atât pentru facerea de minuni, cât şi pentru ajutorarea celor care îl cheamă în rugăciune.
Evlavia de atunci a poporului evreu se păstrează nealterată până astăzi şi în mijlocul Bisericii noastre. În rugăciunile pentru ploaie, Sfântul Ilie este chemat să mijlocească pentru izbăvirea de secetă, să păzească culturile şi călătoriile. Din acest motiv, el este considerat stăpânul tunetelor şi al fulgerelor şi ocrotitorul apicultorilor. Totodată, Sfântul Proroc Ilie a fost ales şi patron al Forţelor Aeriene Române.