Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie, preotul; Sfântul Ierarh Metodie şi Sfântul Cuvios Chiril, luminătorii slavilor

Sfântul Mochie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi era din Roma. Fiind preot al bisericii din cetatea Amfipoli, care este în părţile Macedoniei, se nevoia, învăţând şi propovăduind păgânilor Evanghelia lui Hristos, pe care îi aducea la adevărata credinţă. Dându-se poruncă tuturor locuitorilor din acele locuri să aducă jertfe zeului Dionisos, mulţi dintre creştini fugeau în ascunzători, de frica persecuţiilor. Văzând atâta spaimă de moarte, Sfântul Mochie s-a hotărât să dea creştinilor o pildă de bărbăţie, înfruntând orice primejdie. Astfel, în ziua hotărâtă pentru aducerea jertfelor, Mochie a mers în capiştea idolilor şi, ridicând glas, a răsturnat altarul lui Dionisos, cu tot ce era pe el, ca să arate că idolii sunt fără putere. Atunci, păgânii l-au prins şi l-au dus la dregătorul cetăţii, care, aflând că Mochie este preot creştin, a poruncit să fie chinuit. După ce i-au strujit tot corpul, l-au aruncat în mijlocul focului, dar el a rămas nevătămat. A stat după aceea multă vreme în temniţă, până când un alt dregător, Maxim, l-a scos de acolo şi l-a îndemnat să se lepede de Hristos. Sfântul Mochie a rămas însă tare în credinţă şi pentru aceasta i s-a tăiat capul. Pe locul unde şi-a primit sfârşitul, împăratul Constantin cel Mare a ridicat o preafrumoasă biserică.