Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei; Sfânta Cuvioasă Gorgonia

Sfântul Policarp era din Efes şi s-a născut din părinţi binecredincioşi, Pangratie şi Teodora, pe când ei erau în temniţă pentru credinţa în Iisus Hristos. Fiind osândiţi la moarte, pruncul a fost luat şi crescut de o creştină milostivă, Calista, care l-a botezat, dându-i numele Policarp. Pe când avea 20 de ani, tânărul Policarp a aflat că Sfântul Evanghelist Ioan propovăduieşte cuvântul Domnului în părţile Asiei şi, dorind foarte mult să-l vadă, a mers la dânsul. Pe vremea împăratului Traian, Sfântul Ioan Evanghelistul l-a aşezat pe Sfântul Vucol episcop în Smirna, dându-i ajutor pe Sfântul Policarp. Asemenea şi Sfântul Vucol, înainte de a muri, l-a aşezat pe Sfântul Policarp în locul său. Păstorind vreme îndelungată, el i-a adus pe mulţi păgâni la Hristos. Către anul 158, Sfântul Policarp a mers la Roma, unde, împreună cu Papa Anicet, a statornicit data sărbătorii Învierii Domnului. Sfântul Policarp a fost ars de viu pe vremea împăratului Marc Aureliu pentru credinţa sa în Mântuitorul Iisus Hristos, primind astfel cununa muceniciei.