Sfântul Vasile cel Mare în actualitatea slujirii preoţeşti

Întrunit cu prilejul conferinţei pastoral-misionare semestriale de primăvară, întregul cler al Eparhiei Dunării de Jos a fost prezent joi, 11 iunie, la Centrul eparhial din Galaţi, în duhul Sfântului Vasile cel Mare, al cărui an comemorativ-omagial este marcat în 2009 pe tot cuprinsul Patriarhiei Române. Cei aproape 400 de preoţi prezenţi s-au rugat şi au liturghisit în Catedrala episcopală, sub protia chiriarhului lor, au cinstit moaştele Sfântului Vasile cel Mare şi au meditat împreună asupra principalelor învăţăminte desprinse din viaţa şi opera marelui Sfânt Capadocian. Întrunirea s-a dorit a fi un semn văzut al unităţii preoţeşti, în imediata continuare a sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, dar şi un prilej de analiză a responsabilităţilor pastorale care stau în faţa fiecărui slujitor al sfintelor altare.

 

În conformitate cu programul-cadru la nivel naţional bisericesc aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, anul 2009 a fost marcat şi în Eparhia Dunării de Jos de o serie de activităţi liturgice, pastoral-misionare, cultural-educative şi social-filantropice menite să readucă în atenţia clericilor şi credincioşilor opera şi lucrarea de excepţie ale unuia dintre marii Sfinţi Părinţi ai Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare, de la a cărui mutare la ceruri se împlinesc anul acesta 1.630 de ani. Printre acestea se numără conferinţa preoţească care a adunat pe 11 iunie, în Sala mare a Centrului pastoral, misionar şi social „Sf. Ioan Casian“ din imediata vecinătate a Catedralei episcopale, tot clerul din Eparhia Dunării de Jos.

 

 

Unitate în şi prin Sfânta Liturghie

 

 

Aceasta a debutat prin împreună-slujirea tuturor celor aproape 400 de preoţi ai eparhiei şi prin împărtăşirea lor din acelaşi Sfânt Potir. Momentul liturgic, emoţionant şi profund prin participarea unui număr atât de mare de slujitori ai sfintelor altare, a fost trăit cu bucurie de participanţi şi a fost admirat cu evlavie de credincioşii mireni. „Prezenţa slujitorilor din parohiile noastre în Catedrala Dunării de Jos este o dovadă a unităţii noastre ecleziale şi spirituale, în Duhul Sfânt, căci nimic nu ne poate uni mai mult unii cu alţii şi nimic nu ne poate apropia mai mult, în plan uman, unii de alţii decât Mântuitorul Iisus Hristos, prezent euharistic în Sfânta Liturghie şi în întreaga viaţă a Bise-ricii. Fie ca acest semn văzut al unităţii noastre să fie repetat în toate parohiile, prin participarea tuturor credincioşilor la sfintele slujbe şi prin integrarea lor mai atentă în programele misionare şi culturale pe care le desfăşuraţi“, a arătat Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, în cuvântul său, adresându-se preacucernicilor preoţi.

 

 

În acest context liturgic, a fost evocată personalitatea bisericească a Sfântul Vasile cel Mare şi contribuţia sa de excepţie la clarificarea doctrinei ortodoxe, la precizarea terminologiei liturgice şi la sistematizarea tipicului de rugăciune, aflat în uz până astăzi în întreaga Biserică. „Iscusit promotor şi orânduitor al rugăciunii publice şi practicant profund al rugăciunii personale, Sfântul Vasile cel Mare ne-a lăsat până astăzi Sfânta Liturghie care îi şi poartă numele. Pentru valoarea ei teologică şi frumuseţea literară a stilului, anaforaua marelui ierarh a fost consfinţită în toate Bisericile Ortodoxe locale, alături de cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, ca un textus receptus, adică definitiv şi neschimbabil“, a arătat pr. Costel Toma, de la parohia „Sf. Mc. Brâncoveni“ din Protoieria Galaţi.

 

 

Referitor la celelalte sfinte slujbe şi rânduieli aduse în cult de Sfântul Vasile cel Mare, pr. Gabriel Molocea, de la parohia Hanu Conachi, Protoieria Covurlui, a completat: „Dacă Regula Mare 37 a Sfântului Vasile cel Mare sintetizează rânduielile de slujbă existente până atunci, stabilind exact ciclul celor 7 Laude zilnice, rugăciunile Ceasurilor, Mijloceasurilor, Vecerniei, Pavecerniţei, cuprinse şi astăzi în Ceaslov, conţin o teologie înaltă, ce exprimă sensibilitatea duhovnicească pe care trebuie să o caute şi să o trăiască fiecare creştin în rugăciune“.

 

 

„Să nu îţi doreşti să fii preot înainte de a fi un bun creştin“

 

 

Conferinţa propriu-zisă a continuat, după ora 12:00, în Sala mare a Centrului pastoral, misionar şi social „Sf. Ioan Casian“ din imediata vecinătate a Catedralei episcopale, debutând cu un mult aşteptat şi bine primit cuvânt de învăţătură duhovnicească al preacuviosului arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Binecunoscut clericilor din Eparhia Dunării de Jos, părintele Teofil a reamintit unul dintre sfaturile sale de suflet pentru teologi şi preoţi: „Să nu îţi doreşti să fii preot înainte de a fi un bun creştin“. Exemplul de viaţă şi de slujire al Sfântului Vasile cel Mare ar trebui să fie un mobilizator îndemn pentru toţi slujitorii, care au nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de modele pentru viaţa lor. Prezenţa şi cuvântul marelui duhovnic în cadrul conferinţei au fost, şi ele, un model cu totul deosebit pentru mai tinerii slujitori prezenţi.

 

 

Familia creştină, monahismul, filantropia

 

 

Temele abordate în continuare, în cadrul conferinţei, au vizat principalele probleme cu care se confruntă misiunea preoţească astăzi.

 

 

Deşi monah, Sfântul Vasile cel Mare s-a aplecat cu răbdare şi profunzime asupra tuturor problemelor vieţii de familie: rela-ţiile dintre soţi, relaţiile dintre părinţi şi copii, patimile şi crizele vieţii de familie, remediile şi căile pentru înduhovnicirea legăturilor dintre toţi membrii unei familii şi ai unei comunităţi întregi. „Prioritare în viaţa de familie, ca şi în cea personală, trebuie să fie valorile spirituale, iar dintre acestea, în mod special rugăciunea şi postirea în comun. Viaţa de familie nu este, în sine, o viaţă lumească, ci o viaţă spre îndumnezeire. Ea devine lumească însă atunci când creştinii se îndreaptă spre împlinirea poftelor şi a dorinţelor lor trupeşti“, a subliniat pr. Iulian Palade, de la parohia Băneasa, Protoieria Tg. Bujor, arătând şi faptul că în protoieria de care aparţine programele dedicate în acest an Sfântului Vasile cel Mare au cuprins circa 600 de activităţi, la care au participat peste 4.400 de persoane.

 

 

Din partea monahilor şi monahiilor din eparhie, reprezentaţi la conferinţă prin conducătorii celor 10 obşti călugăreşti, organizate toate după principiul vieţii de obşte, ierom. Melchisedec Barbu, de la Mănăstirea Măxineni, a arătat: „Cel ce vrea să trăiască viaţă plăcută lui Dumnezeu trebuie să trăiască în comuniune cu cei care au în gând acelaşi scop şi care au toate în comun, în obşte. Argumentele pentru viaţa de obşte sunt multiple la Sfântul Vasile cel Mare. Aşa cum în viaţa practică nimeni nu poate să-şi procure toate cele necesare traiului zilnic, aşa şi în viaţa de mănăstire totdeauna este nevoie de celălalt. Nici poruncile nu se pot împlini desăvârşit în singurătate. Iar în obşte, monahul se poate feri mai uşor de multele încercări şi ispite ale diavolului“.

 

 

Contribuţia deosebită a Sfântului Vasile cel Mare la organizarea activităţii filantropice a Bisericii a fost, de asemenea, subliniată de vorbitori. „Vasiliada cuprindea şcoli pentru orfani (orfanotrofii), în care aceştia puteau învăţa carte şi meserii, spitale pentru adăpostirea bolnavilor şi chiar a leproşilor (noscomii), azile pentru bătrâni (gherontocomii), o mare clădire pentru călători şi vizitatori (xenodohion), un aşezământ pentru cei săraci (ptohotrofionul), ateliere de muncă pentru cei infirmi ş.a. Fecioarele care nu aveau protectori erau găzduite în alte clădiri speciale (partenocomii) sau trăiau în cadrul mănăstirii care veghea asupra bunei desfăşurări a întregii activităţi. Despre acest «nou oraş, monument al evlaviei, comoara noastră comună, a tuturor», Sfântul Grigorie de Nazianz are cuvinte elogioase într-una din scrierile sale“, a subliniat pr. Nicolae Blănaru, de la parohia Şerbăneşti I, Protoieria Tecuci.

 

 

„Mare ascet şi iubitor de sărăcie, Sfântul Vasile spunea adesea: «De ce-mi alungi din casă pe iubita-mi sărăcie, mama supremei filosofii?». Iar pe alţii, chiar săraci fiind, îi îndemna prin cuvinte ca acestea: «Tu, cel sărac, împrumută pe Dumnezeu Cel bogat», arătând că în milostenie se sintetizează toate virtuţile vieţii creştineşti“, a precizat pr. dr. Ovidiu Soare, de la parohia Lacu Sărat, Protoieria Brăila.

 

 

Şi, ca o aplicare practică a acestor principii, ultimul dintre conferenţiari a evidenţiat faptul că, în cadrul acţiunilor organizate cu prilejul Duminicii părinţi-lor şi copiilor (7 iunie 2009), în Protoieria Brăila au fost vizitaţi, încurajaţi spiritual circa 600 de copii defavorizaţi, care au primit şi ajutoare materiale de circa 20.000 de lei.

 

 

La final, participanţii au putut admira, prin bunăvoinţa Centrului de Presă BASILICA, frumoase imagini din pelerinajul efectuat de curând de PF Părinte Patriarh Daniel, însoţit de PS Episcop Casian, în Capadocia, ca îndemn pentru posibile alte pelerinaje în patria Sfinţilor Părinţi Capadocieni, dar şi pentru o reală apropiere spirituală de duhul, scrierile şi viaţa acestor mari sfinţi ai Bisericii noastre.