Sfârşitul lumii fără Dumnezeu

Există un curent de opinie format în rândul anumitor oameni de ştiinţă şi propagat în rândul populaţiei globale privitor la un iminent sfârşit al lumii provocat de exploatarea resurselor naturale fără discernământ.

Există o emisiune pe un canal TV străin care prezintă scenarii de posibile cauze ale acestui sfârşit de lume. Se vorbeşte acolo numai despre o încheiere a vieţii pe pământ, fără să se spună nimic despre celelalte corpuri cereşti şi despre univers în general. În orice caz, lumea nu moare acolo din cauza păcatelor, ci numai din cauza unui păcat: acela de a nu avea grijă de mediul înconjurător. Emisiunile acestea au diverse teme: de la lipsa desăvârşită a petrolului la terminarea întregii resurse de apă potabilă de pe glob, la topirea gheţarilor de la poluri din cauza încălzirii globale. Şi altele asemenea. Desigur, subiecte se pot găsi în felul acesta la infinit sau, altfel spus, până la sfârşitul lumii. Interesant este însă cum ni se prezintă dezastrele. Dramatismul merge spre tragedie vertiginos, marile oraşe ale lumii se sting rând pe rând, oamenii sunt înfăţişaţi în toată disperarea lor, în lupta care în cele din urmă devine murdară, de fiecare deznădăjduită, scopul fiind unul singur, supravieţuirea cu orice preţ. Nu vezi decât ceea ce ar putea rămâne din clădiri, din reţelele de curent electric şi din toate utilităţile şi confortul modernităţii, din marile embleme ale omenirii. Pe bună dreptate, în acele condiţii nimănui nu-i mai pasă de marile parcuri de distracţii, nu mai apreciază valorile Hollywood-ului, nu se mai gândeşte la o sticlă de Coca-cola. Oamenii se întorc la comuna primitivă şi caută soluţia salvatoare. Documentarele acestea numite chiar aşa, "Scenarii", sunt bine împănate cu opiniile şi verdictele specialiştilor, savanţilor, toţi studiind serios fenomenele, toţi etalând calcule şi predicţii ştiinţifice. În toată agonia scenarizată a planetei nu vezi niciodată ce ar putea face credinţa din oameni. Nu sunt arătate deloc urme ale credinţei în Dumnezeu. Cred că am văzut o dată o femeie făcând semnul crucii, pentru ca mai târziu să fie arătată moartă pe un câmp deşertizat. Nu neg părţile bune ale acestor scenarii. Multe lucruri de acolo este posibil să se întâmple în realitatea viitoare, având în vedere faptul că suntem lacomi cu tot ceea ce vine gratis din natură şi la fel de neglijenţi cu tot ceea ce am moştenit. Ar fi bine dacă aceste scenarii ar trezi măcar acele gospodine care, atunci când spală o farfurie, consumă două găleţi de apă. Dar dacă în timp ce ele vor deveni mari econoame ale apei planetare copiii lor vor fi îndoctrinaţi cu scenarii din care lipseşte esenţialul, adică Dumnezeu, atunci mai bine am muri de sete.