Sfaturi practice în Biserică: Atitudinea profesorului de religie în şcoală

În cadrul activităţii de catehet, profesorul încredinţat cu propovăduirea Cuvântului în şcoală trebuie să îndeplinească mai multe condiţii de ordin intelectual, dar mai ales de ordin moral. Dacă partea intelectuală este dovedită prin promovarea examenului de titularizare sau de suplinire în învăţământ, precum şi de maniera în care îşi pregăteşte lecţiile pentru a fi adaptate elevilor, partea morală reprezintă nucleul care va dospi sau nu frământătura dreptei credinţe propovăduite. Moralitatea desăvârşită a profesorului de religie se impune deoarece, ca şi în cazul unui slujitor sacramental al Bisericii, exemplul personal este cel mai puternic mijloc de predare a învăţăturilor creştine. Vestimentaţia decentă trebuie să impună respect şi prestanţă, dar şi stimă de sine, în faţa elevilor. Echilibrul, mai mult ca oricând, este de un real folos. În ceea ce priveşte igiena personală a profesorului de religie, este necesar ca această latură să nu fie relativizată, ci, dimpotrivă, prin ea să se exprime o dovadă a bunului-simţ şi a respectului faţă de sine. Ca totul să se desfăşoare într-o atmosferă plăcută, calmă, prietenoasă, profesorul de religie va manifesta deschidere faţă de colegii săi de catedră, dar şi faţă de personalul nedidactic al şcolii. Într-un cuvânt, profesorul de religie trebuie să fie o persoană sociabilă, respectuoasă faţă de toţi profesorii şi elevii unităţii şcolare. Orice altă manieră comportamentală vecină cu izolarea sau inadaptabilitatea scade efectul misiunii sale în şcoală. Convorbirile cu celelalte cadre didactice nu vor viza obsedant numai subiecte teologice, ci, pe cât posibil, este de preferat ca discuţiile să păstreze un ambient echilibrat. În cazul în care este provocat cu o întrebare sau nelămurire, se recomandă adaptarea cunoştinţelor religioase ce vor fi expuse la nivelul partenerului de dialog. Orice tratare într-un limbaj de specialitate exagerat va complica viziunea interlocutorului. Aşadar, pentru o mai bună colaborare atât cu elevii, dar mai ales cu colegii de cancelarie, profesorul de religie se poate ghida după un principiu vital al manifestării sale în şcoală: echilibrul.