Sfetnicii domnului

Nicolae Iorga rezumă partea a doua a "Învăţăturilor" astfel: "cuprinde sfaturile asupra felului cum trebuie să se poarte Domnul în toate împrejurările; cum să stea Domnul la masă, cum să vorbească el cu boierii, cum să primească soliile străine, ce atitudine să aibă faţă de turci, cum să meargă la război, cum să se poarte în pribegie, care a avut pe vremea aceea un anume caracter. Este un suflu războinic admirabil în această parte a operei".

Pilda regelui Roboam, fiul lui Solomon, care a nesocotit sfatul bătrânilor şi, ascultând de tineri, a pierdut 11 seminţii ale lui Israel, rămânând conducător doar peste tribul lui Iuda, serveşte drept model pentru tânărul domn de a nu cădea pradă judecăţii tinereţii, ci să primească sfatul bătrânilor ţării: "Dreptu aceia, fătul mieu, să cinsteşti bătrâneţile şi cărunteţele şi de sfatul lor şi de învăţătura lor să nu te sfieşti, nici învăţătura mâne-ta să nu o lepezi, cum zice Solomon. Boiarii tăi şi sfetnicii tăi cei buni foarte să-i cinsteşti şi să-i măreşti, şi pre alţi boiari, carii vor fi mai mici şi mai de jos, şi căpitanii, cu toată bucuriia să-i veseleşti, şi pre toţi voinicii carei să vor nevoi să îngăduiască lui Dumnezeu cu credinţă şi cu dreptate, tu-i dăruiaşte şi numaidecât îi rădică şi-i boereşte, ca să-ţi slujască domniei tale cu credinţă bună şi cu frica lui Dumnezeu, ca nişte creştini drepţi şi adevăraţi. Şi să asculţi la judecată de sfetnicii cei buni şi de mărturiile cele adevărate şi credincioase". "Boiarii miei cei mari şi cinstiţi" Capitolul al V-lea al părţii a doua se numeşte "Altă învăţătură, iarăşi a lui Neagoe Voevod cătră iubitul său cocon şi cătră alţi domni. Cum şi în ce chip vor cinsti pre boiari şi pre slugile lor care vor sluji cu dreptate" şi cuprinde principii în întregime laice destinate urmaşilor săi domneşti. Domnitorul român aseamănă boierimea sa cu o grădină, pe care a crescut-o frumos şi bine şi a îngrădit-o cu un zid de piatră pentru apărare: "Grădina aceia şi creştirile cele frumoase dentr-însa sântu boiarii miei cei mari şi cinstiţi". Boierii răspund acestei purtări de grijă a domnului cu un devotament până la a-şi da viaţa pentru el. Tânărul domn şi cei ce vor urma la tron sunt învăţaţi să continue această atitudine protectoare a lui Neagoe Basarab faţă de boierii lor, ca să se bucure de acelaşi devotament: "Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii mele şi să o păzeşti, cum o am păzitu şi eu. Că deaca o vei păzi şi vei fi gardul împrejurat ca zidul de piatră, cum am fost şi eu, deacii ei cum cugeta să-şi verse sângele şi să-şi pue capetele pentru mine, aşa-şi vor vărsa sângele şi-şi vor pune capetele pentru tine - sau pentru fieştecare domn care va face şi va păzi aceste învăţături ale mele - şi niciodată nu vor da spatele vrăjmaşilor voştri. Şi cum mă umbriia în odihna mea şi mă răcorea florile lor, şi lua ochii miei roao şi veselie din florile lor, aşa şi pre voi vă vor umbri şi vă vor răcori şi vor lua ochii voştri roao şi veselie de la dânşii". "Cu lege şi cu judecată" Arbitrariul domnesc medieval care decima întreaga boierime la cea mai mică greşeală găseşte replică în scrierea domnitorului, care continuă metafora sa cu grădina. Conştient că între boieri sunt destule exemple negative, recomandă ca aceste cauze să fie cercetate "cu lege şi cu judecată", asemănând boierii necinstiţi cu "nuiale cele uscate care nu fac rod" în grădina sa. Puterea autoritară a domnului în faţa boierilor trebuie să fie întărită cu dreptate, nu cu mânie: "Iar domnului să cade să fie milostiv şi, măcar de ar fi grădina şi fărâ de roadă şi te vei mâniia pe vreun pom, nu-l tăia, ci-l curăţeşte de toate cranghinile cele uscate şi să sapi gunoiul de la rădăcina lui, pânâ la un an. Dar de va face roadă şi va fi iar grădină cum au fost şi mai nainte, îl ţii; iar de nu să va întoarce să facă roadă, deacii în mână-ţi iaste. Ci-i face cum îţi iaste voia". Cunoscător al intrigilor boiereşti, Neagoe învaţă că orice denunţ trebuie cercetat, recomandând ca primă decizie iertarea, şi abia apoi pedeapsa dreptăţii: "Aşa, fătul mieu, slugile tale care-ţi vor greşi, nu le tăia pentru cuvintele oamenilor, nici îl băga în foc, ci-i iartă greşala, măcar de ţi-ar fi şi greşit, şi-l învaţă. Cândai doar s-ar întoarce, să fie ca alte slugi, care-ţi vor sluji cu dreptate. Iar de nu să va întoarce, eşti volnic să-l tai, ca şi pre acel pomu sterpu". "Mai bun îţi iaste săracul cu cinste decât boiarul cu ocară" Capitolul al VI-lea este o pledoarie în favoarea ideii că domnul trebuie să-şi aleagă slujitorii exclusiv după merit: "Învăţătură iar a lui Neagoe Voevod cătră coconii săi şi cătră alţi de Dumnezeu aleşi domni. Cum vor pune boiarii şi slugile lor la boerie şi la cinste şi cum îi vor scoate dintr-acestea, pentru lucrurile lor". Pe principiul "cel ce va să fie domn adevărat, aceluia nu i să cade să aibă rudenii, ci numai slugi drepte", apartenenţa la dregătorii se va face pe merit, nu prin simonie. În locul aristocraţiei care pretindea că i se cuvine totul prin simplul certificat de naştere, Neagoe Basarab propune axiocraţia, principiul accesului tuturor la toate poziţiile şi demnităţile în societate, pe baza meritului, a valorii personale, urmând ca societatea să se organizeze după altă ierarhie a valorilor. Rudenia cu domnitorul nu este, însă, impediment la dregătorie, dimpotrivă: "De vor fi rudeniile tale şi feciorii de boiari oameni buni de treabă şi de folos, foarte va fi lucru bun când vor fi ei la cinste şi la boerii, că aceasta nu zic eu că iaste vreun lucru rău, ce bun şi să cuvine". De altfel, Neagoe însuşi avea rude în Sfatul Domnesc, alese după vrednicie şi devotament. Cel provenit din pături sociale modeste, dar devotat domnului, are dreptul la aceeaşi cinste cu fiii marilor boieri, chiar la o cinste mai mare, dacă este mai vrednic: "Iar pre acei săraci, carii să silescu şi să nevoescu de vă slujăscu, nici pre aceia să nu-i dăpărtaţi şi să-i dăzlupiţi de lângă voi, ci să fie şi ei aproape de feciorii de boiar, că odată vă vor trebui şi ei să vă fie de ajutor mâinile lor cât vor putea. Şi de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu daţi acelora cinstea şi boieriia, în făţărnicie; ce să o daţi aceluia mai sărac, deaca iaste vrednic şi harnic şi-şi va păzi dregătoriia cu cinste. Că mai bun îţi iaste săracul cu cinste decât boiarul cu ocară". Numirea şi revocarea unui dregător Din nou, Neagoe Basarab dovedeşte că nu trăieşte într-o lume utopică, ideală, ci este la curent cu capriciile boierimii, ştiind în ce fel să le răspundă: "Şi de vă vor zice, sau din boiari, sau dintr-acei săraci, să rădicaţi pe vreun lefegiu să-l puneţi spătar sau cupar sau căpitan, voi să socotiţi; că unii au avuţie şi dau mită celor ce-ţi zic ţie pentru dânşii. Ci să nu vă grăbiţi nici într-un chip să le umpleţi voile îndată, să scoateţi un vrednic şi să puneţi un nevrednic în locul lui. Ci să chemaţi omul acela înaintea voastră şi să-l vedeţi: de va fi harnic şi vrednic de acea cinste, el să fie. Pentru că, deaca priimeşte domnul pre vreun om să fie slugă, deacii nu să cade să-l foarte ispitească? Dreptu aceia să cade, cându vei boeri omul şi-l vei pune sau la cinste mare sau la mai mică, să nu te pripeşti să-l pui îndată, ci întâi-l ispiteşte şi întreabă şi de sfetnicii tăi. Iar de vei cunoaşte tu însuţi cu adevărat ce iaste mai bine, aceia şi fă, şi ce va fi de potriva lui, aceia să şi fie". Grija manifestată în cazul numirii unui boier trebuie să continue şi atunci când domnul este pus în faţa unei revocări. Decizia îi aparţine, nu trebuie să fie influenţată, nici părtinitoare, ci justificată cu dreptate: "Deacii, deaca-l vei pune, nu te grăbi pentru vreo părere, sau pentru cuvintele cuiva, să-l scoţi numaidecât. Dar de nu va fi vinovat? Ci cu multă socoteală şi chibzuială a ta cu care l-ai pus, cu aceia acum ţi să cade să-ţi iai seama, cu minte bună şi să-l scoţi. Deacii, deaca va fi vinovat de moarte, ci va avea vină de altă ocară, tu-i arată vina carea o au făcut, să o vază".