Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Procopie şi Talaleu

Sfântul Procopie (†750) era din ţinutul Decapole, care se află lângă Marea Galileii. Acesta luase de tânăr calea vieţii monahiceşti şi era vestit între cuvioşi pentru trăirea sa sfântă. Sfântul Procopie a trăit pe vremea prigoanei împotriva sfintelor icoane şi, ridicându-se ca un stâlp al Ortodoxiei şi mare apărător al dreptei credinţe, stând cu bărbăţie împotriva taberelor eretice, le umplea de ruşine şi cu nebiruite cuvinte, insuflate de Dumnezeu, dovedea nebunia învăţăturii iconoclaştilor. Din porunca împăratului, cuviosul a fost prins şi bătut cumplit, apoi a fost strujit cu unelte de fier şi i s-a smuls pielea de pe trup. A fost apoi aruncat în temniţă, avându-l ca frate de pătimire pe Cuviosul Vasile Mărturisitorul, sărbătorit la 28 februarie. Murind împăratul Leon, Sfântul Procopie a fost eliberat din temniţă şi, cu trupul şubrezit de mulţimea chinurilor, s-a dus la mănăstirea sa, trăind în osteneli şi în rugăciune. La bătrâneţi adânci s-a mutat în pace la Domnul.