Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan, mărturisitorii lui Hristos

Sfântul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese, cu darul lui Dumnezeu şi după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor, neluând plată, ci binevestind în acest fel credinţa creştină.

Deci, pornindu-se mare prigoană împotriva Bisericii, pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), a fost pârât şi Sfântul Chir la dregătorul cetăţii, că învaţă pe mulţi credinţa cea nouă. Înştiinţându-se fericitul de aceasta, s-a înstrăinat de ţara părinţilor lui şi, plecând din Egipt, s-a dus în Arabia. A intrat în viaţa pustnicească şi a făcut tămăduiri multe şi minunate, fără plată, aducând nenumărate suflete la închinarea lui Hristos, încât s-a răspândit vestea despre el pretutindeni.

Ioan, ucenicul Sfântului Chir

În vremea aceea, era la Ierusalim un dreptcredincios, anume Ioan. Acesta era născut și crescut în ţinutul Edesei, din Siria, şi purtase multă vreme dregătoria ostăşească. Apoi, lăsând toate, căuta pe Hristos, trăind în smerenie şi în mare curăţie trupească. Auzind el de minunata propovăduire pe care o săvârşea Sfântul Chir, a pornit în căutarea lui la Alexandria şi, negăsindu-l, a mers pe urmele lui şi l-a aflat în Arabia. Şi s-a minunat fericitul Ioan văzând dumnezeiasca slujire încredinţată Sfântului Chir. Drept aceea a rămas lângă el, ca ucenic, şi-l însoţea şi-l ajuta pe Sfântul în apostoleasca lui lucrare. Cutreierau împreună oraşele şi satele, uniţi în gânduri, învăţând cuvântul lui Dumnezeu şi vindecând toată boala. Dar, întinzându-se prigoana, pe vremea când Sfinţii Chir şi Ioan erau încă liberi, a fost prinsă şi o femeie creştină, Atanasia cu numele, împreună cu cele trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia. Şi temându-se ei ca nu cumva ele, ca nişte femei ce erau, să se îngrozească, fie stând în faţa judecătorului, fie de mărimea chinurilor, şi astfel să se lepede de credinţă, au mers la temniţă şi le îmbărbătau şi le îndemnau să stea tari în faţa chinurilor, mărturisind pe Hristos. Aflând, aşadar, dregătorii cetăţii că cei doi mărturisesc pe faţă pe Hristos, i-au prins şi pe ei. Şi, fiind daţi la grele chinuri, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Dumnezeu adevărat, îmbărbătând astfel şi pe sfintele femei. Şi, nevrând nicidecum să aducă jertfă zeilor, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor capetele.

Aflarea cinstitelor moaște, izvor de vindecare

Atunci, nişte creştini au luat trupurile lor şi le-au îngropat cu cinste, în loc tainic, unde au rămas multă vreme, încât, cu timpul, locul îngropării lor a fost uitat. O sută de ani mai târziu, pe vremea împăratului Arcadie (395-408), vrând Teofil, patriarhul Alexandriei, să ridice o biserică în oraşul Canopus, s-au aflat cinstitele moaşte ale celor doi Mucenici ai lui Hristos, Chir şi Ioan. Şi, cum aproape de Canopus era un sat, care se numea Manutin, cu o veche capişte idolească şi o puternică lucrare a duhurilor necurate, îngerul Domnului s-a arătat Sfântului Chiril, nepotul şi urmaşul lui Teofil în scaunul Alexandriei, poruncindu-i să ducă cinstitele moaşte ale Sfinţilor Chir şi Ioan la locul numit Manutin, pentru că, astfel, va fugi de acolo diavoleasca putere. Deci, Sfântul Chiril, făcând aceasta, a adus sfintele moaşte din Canopus la Manutin, şi îndată s-au izgonit de acolo duhurile necurate. Şi, s-au făcut cinstitele moaşte izvor de vindecare, încât demonizaţii se izbăveau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau şi se dădea oamenilor toată tămăduirea.

Şi se face prăznuirea muceniciei lor în fiecare an, la 31 ianuarie, iar pomenirea aflării și mutării moaștelor lor la 28 iunie. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

(Din Viaţa și Acatistul Sfinților Mucenici Doctori fără de arginți Chir Și Ioan [31 ianuarie, 28 iunie], lucrare publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București - 2016)