Sfinții Mucenici Evlampie şi sora sa, Evlampia; Sfinții Cuvioşi Vasian şi Teofil Mărturisitorul

Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit pe vremea lui Maximian (286-305) şi din cauza prigoanei, împreună cu mai mulţi creştini, se ascun­deau în munţi. Evlampie, fiind trimis oarecând să cumpere pâine din oraş, a fost prins de închinătorii la idoli şi dus în faţa judecătorului. Acolo el a mărtu­risit cu mult curaj că este creş­tin, refuzând să aducă jertfe lui Marte. În loc să jertfească, a poruncit idolului să cadă, şi căzând s-a sfărâmat în bucăţi. Deci, fiind chinuit, a venit la groaznica privelişte şi sora sa, Evlampia, care mărturisind că este creştină se ruga de prigo­ni­tori să fie părtaşă la chinurile fratelui ei. Şi băgându-i pe amân­doi într-un cazan cu apă cloco­tită, Sfinţii Evlampie şi Evlampia au rămas nevătămaţi. Văzând aceasta, mulţi păgâni au crezut în Domnul Iisus Hristos. Apoi, celor doi li s-au tăiat ca­pe­te­le, primind astfel cununa mu­ceniciei.