Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, şi Chiril diaconul; Sfinţii Mucenici Iona şi Varahisie (Denia Canonului Mare)

Sfântul Marcu (sec. 4) s-a născut în zilele Împăratului Constantin cel Mare. Fiind plin de râvnă pentru răspândirea cuvântului Evangheliei, a fost sfinţit episcop în cetatea Aretuselor din Siria. În anul 361, urcând pe tronul împărătesc nepotul lui Constantin cel Mare, Iulian, cel care s-a lepădat de credinţa creştină, acesta a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Deci, ajungând păgânii şi în Siria, l-au prins pe Episcopul Marcu şi l-au bătut, l-au împuns cu suliţe şi cu trestii ascuţite, apoi au turnat saramură peste rănile sale. După aceea, l-au uns cu miere şi l-au lăsat la soare să-l mânânce viespile şi albinele. Dar el a răbdat toate acestea cu multă răbdare, încât mulţi păgâni văzând râvna sa au crezut în Hristos-Domnul. În aceeaşi prigoană a fost chinuit şi diaconul Chiril, dar el a fost în cele din urmă ucis. Murind împăratul Iulian, persecuţiile au încetat, iar Sfântul Marcu a fost eliberat. Însă, din cauza multor suferinţe îndurate, Sfântul Episcop Marcu s-a săvârşit din viaţă la 29 martie.