Sfinții Trei Ierarhi în icoanele pe sticlă din Transilvania

Acest tip de iconografie se distinge prin frumusețe, prin delicatețea cu care sunt conturate personajele și mai ales prin originalitatea abordării de către meșterul iconar. În Muzeul de icoane pe sticlă de la Sibiel, din județul Sibiu, cel mai mare de acest tip din Europa, există ipostaze deosebite ale Sfinților Trei Ierarhi.

Specifice zonei transilvănene, unde astăzi constituie un patrimoniu prețios și rarisim, icoanele pe sticlă au ajuns să fie cunoscute mai bine la sfârșitul secolului al XVII-lea, după ce la Nicula, pe o astfel de icoană - Fecioara cu Pruncul -, pictată în 1681 de părintele Luca din Iclodul Mare, au fost observate lacrimi vreme de 26 de zile la rând. Impactul acestei constatări a localnicilor a fost atât de mare încât vestea s-a răspândit rapid în întreaga Transilvanie. Drumul către Nicula s-a transformat într-un traseu al pelerinilor, satul devenind și primul centru important al realizării icoanelor pe sticlă.

Deși cel mai adesea aceste icoane o înfăți­șează pe Maica Domnului în diverse ipostaze, și alte subiecte abordate de meșterii iconari atrag atenția prin ineditul scenelor, prin frumusețea detaliilor, prin colorit, dar mai ales prin umanizarea extraordinară a personajelor. Vizual, mesajul icoanelor pe sticlă este unul foarte puternic.

Reprezentarea Sfinților Trei Ierarhi pe icoanele de la Sibiel

Sfinții, de pildă, au o înfățișare care îi apropie foarte mult de omul simplu. Meșterii i-au pictat ca pe niște prieteni, ca pe aproapele pe care te bazezi atunci când te afli în suferință sau în deznădejde. Coloritul, de asemenea, contribuie la sugerarea unei stări de familiaritate cu sfinții. Culorile folosite sunt rupte din natura cu care țăranul transilvănean era obișnuit, sunt vii, autentice, sporind sentimentul de apropiere. „Rugându-se în fața icoanei, țăranul știe că se găsește în comuniune cu Hristos, cu Maica Domnului și cu sfinții, că se poate bizui pe ajutorul lor, motiv pentru care aceș­tia din urmă sunt frecvent prezenți în repertoriul comun”, remarcă Giovanni Ruggeri. Cel mai frecvent reprezentați sunt Sfântul Nicolae, Sfântul Ilie, Sfântul Dumitru, Sfântul Haralambie, dar și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiecăruia fiindu-i atribuite puteri ­protectoare.

Sfinții Trei Ierarhi sunt reprezen­tați mai rar, însă toate icoanele în care sunt înfățișați se disting prin frumusețe, prin delicatețea cu care sunt conturați și mai ales prin originalitatea abordării personajelor de către meșterul iconar. În câteva dintre cele păstrate în cel mai mare muzeu al icoanelor pe sticlă din Europa, cel de la Sibiel, din județul Sibiu, există ipostaze ale Sfinților Trei Ierarhi cu totul deosebite.

Într-o icoană datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, provenind dintr-un centru de pictură pe sticlă din Șcheii Brașovului, îi regăsim pe Sfinții Trei Ierarhi - Sfântul Grigorie, Sfântul Vasile și Sfântul Ioan - în picioare, binecuvântând cu o mână și ținând în cealaltă câte o Evanghelie închisă. Coloritul veș­min­­telor arhierești este viu - roșu, galben, alb, albastru și verde, iar în partea de sus cerul de un albastru intens. Aceste culori puternice, care umanizează foarte mult scena ipostaziată, se regăsesc în mai toate icoanele pictate ce provin din atelierele din Șcheii Brașovului.

Aceleași gesturi sunt redate într-o icoană similară, pictată tot de un meșter din Șcheii Brașovului, la mijlocul secolului al XIX-lea, însă de data aceasta avem de-a face cu un prim plan generos. Pictorul pune accent în acest fel pe chipurile celor trei ierarhi și pe blândețea pe care o emană.

În altă reprezentare a celor trei, realizată tot în Șcheii Brașovului, îl regăsim în prim plan, redat în întregime, pe Sfântul Vasile cel Mare, secondat de siluetele parțiale ale Sfântului Ioan Gură de Aur, la dreapta, și Sfântului Grigorie Teologul, la stânga.

Foarte interesante sunt și reprezentările atipice, separate, ale celor Trei Ierarhi, pe care nu le-am mai întâlnit în icoane de secol XIX în altă parte de țară. Revelatoare în acest sens este icoana în care apar repre­zen­tați Sfântul Nicolae și Sfântul Vasile, pictată cu mult rafinament, numai din tușe negre și gri. Gestica celor doi este cea canonică, clasică, sunt îmbrăcați la fel, însă pictorul a găsit un mod inedit de a-i deosebi: după mărimea bărbii și după coloritul stiharului. Sfântul Nicolae are stiharul de culoare albastră, iar Sfântul Vasile de culoare verde.

De asemenea, deosebită față de reprezentările tradiționale este o icoană care provine tot din Șcheii Brașovului, unde a fost realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Personajul central este Sfântul Ierarh Nicolae, care e așezat pe tron, iar de o parte și de alta a tronului, în plan secund, sunt redați Sfântul Vasile - la dreapta sa, și Sfântul Ioan - la stânga sa.

Icoane inedite și în Colecţia Szöcs

O altă importantă colecție de icoane pe sticlă, cu piese provenind, la fel ca în muzeul de la Sibiel, din majoritatea centrelor importante din Transilvania, se află, din 2018, în patrimoniul Muzeului Țării Făgă­rașului. Este vorba despre 124 de icoane pe sticlă care au făcut parte din colecția familiei Carol Fülöp Szöcs din Făgăraș. „Aceasta a realizat, ­de-a lungul timpului, o colecție valoroasă, ce se poate constitui într-o sinteză a picturii pe sticlă din Transilvania, dată fiind valoarea deosebită a pieselor, exprimată în unicitate, vechime, realizare artistică, stare de conservare. Icoanele pe sticlă au fost realizate începând cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea şi până în debutul veacului al XX-lea, în aproape toate centrele de pictură cunoscute din Transilvania”, apreciază Elena Băjenaru, muzeograf la Muzeul Țării Făgărașului, în studiul „Colecții și colecționari. Colecția Szöcs”.

Și în această colecție se regăsesc câteva interesante și originale reprezentări ale Sfinților Trei Ierarhi. Una dintre icoane, datată la începutul secolului al XIX-lea, și provenind din nordul Transilvaniei, îl înfățișează pe Sfântul Grigorie Bogoslovul cu o mână binecuvântând și cu cealaltă ținând Evanghelia, într-un colorit în care predomină verdele și roșul. Cele mai reușite par a fi cele două semnate de meșterul Matei Țâmforea, născut în 1836 la Cârţişoara, în județul Sibiu, care se remarcă, potrivit specialiștilor, prin „caracterul narativ” al icoanelor sale. De asemenea, merită amintită și cea în care apar Sfinții Mina, Nicolae și Vasile cel Mare, realizată la mijlocul secolului al XIX-lea, de un meșter din Șcheii Brașovului.