Soluții duhovnicești pentru provocările adolescenților

Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 08 Feb 2024

Părintele arhimandrit Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, a susținut, recent, o telesinaxă duhovnicească pe tema adolescenței, transmisă pe canalul de Youtube doxologia.ro. La întâlnirea cu acest „student al universității pustiei”, așa cum s-a prezentat arhimandritul, au participat medici, psihologi, psihiatri, profesori, teologi, părinți și adolescenți interesați de soluții duhovnicești pentru provocările acestei vârste. Pentru ca adolescenții să treacă cu bine peste această perioadă, este necesar ca adulții să-i învețe să acorde prioritate vieții duhovnicești, acoperind golurile interioare prin comuniune cu Hristos.

Adolescenții reprezintă viitorul socie­tății noastre, iar modul cum va arăta lumea peste câteva decenii depinde și de cum ne educăm adolescenții în prezent. În cuvântul său, preacuviosul părinte Efrem a arătat multă îngăduință și dragoste duhovnicească pentru adolescenți, îndemnându-i pe adulți să ia în considerare circumstanțele în care ei trăiesc. Adolescenții au nevoie de foarte mult ajutor, pentru că se află la vârsta dificilă a împotrivirilor și agresivității, când trăiesc stări tensionate, din cauza modificărilor fizico-chimice ale corpului. Acestea constituie adevărate probleme pentru ei, care îi pun în dificultate, influen­țându-le comportamentul și reacțiile față de ce se întâmplă în viața lor. În plus, progresul tehnologiei a adus în mâinile adolescenților capcane periculoase pe care ei le cred inofensive. Noutăți tehnologice le influențează valorile, preocupările, gândirea, emoțiile și relațiile cu persoanele din jurul lor. 

„Să-i învățăm ce înseamnă a fi în harul lui Dumnezeu“

Părintele stareț a insistat pe rolul important pe care adulții îl au în viața adolescenților, îndemnând „să-i învățăm ce înseamnă răbdarea și înfrânarea, ce valoare au smerenia și lupta duhovnicească și care sunt consecințele atunci când cedează ispitelor. E necesar să-i învățăm blândețea și îngăduința prin exemplul acțiunilor noastre. Pe scurt, părinții, educatorii, psihologii trebuie să-i învețe ce înseamnă a fi în harul lui Dumnezeu, care este fundamentul vieții noastre. Cu siguranță că întâlnirea cu un psiholog îl poate ajuta pe adolescent, dacă acesta stă pe temeliile corecte ale învățăturii ortodoxe. Personal, informațiile teoretice ale psihologiei occidentale îmi provoacă unele neliniști, pentru că acest mod de gândire consideră omul ca fiind format doar din trup și creier. Este o concepție greșită, căci omul este o ființă zidită după chipul lui Dumnezeu și îna­intează după asemănarea lui Dumnezeu, căruia i se dă ca dar lucrarea noetică a minții. În conformitate cu învățăturile Sfinților Părinți, lucrarea noetică a minții este pusă în acțiune odată cu botezul. Iar lucrul acesta trebuie să-l avem tot timpul în vedere, pentru că prin lucrarea minții omul se află în legătură cu Dumnezeu. De aceea există în duhovnicia ortodoxă rugăciunea minții prin care se face legătura omului cu Dumnezeu. Așadar, omul creat după chipul lui Dumnezeu va simți plinătatea harului în lăuntrul lui, după cum Domnul ne-a spus foarte clar că Împărăția lui Dumnezeu este în lăuntrul nostru”. 

Generaţia aceasta de adolescenți este expusă la foarte multe provocări venite din lumile virtuale, astfel că trăiește mai frecvent și mai intens crizele identitare, este victima unei crize morale, iar adulții îi expun la un mediu profesional extrem de schimbător și impredictibil. De aceea, adolescenţii de azi trăiesc mult mai puternic decât alte generații dezorientarea profesională sau criza vocațională. Iar pentru a le oferi metoda prin care să găsească o cale corectă în viață, e necesar să-i învățăm să dea prioritate vieții duhovnicești, fără de care sunt dezorientați, nu își găsesc rostul pe pământ și nu știu pe ce drum să meargă în viață. În aceste împrejurări, mulți încearcă să acopere golul interior cu droguri, jocuri video sau relații periculoase. 

„Să-i sfătuim cu bunătate și să-i ascultăm cu răbdare“

„Mângâierea pe care o primește omul este o lucrare interioară care se înfăptuiește în inima omului. În duhovnicia ortodoxă când vorbim despre inimă nu ne referim la cea de carne, ci înțelegem centrul ipostasului duhovnicesc al omului. Cred că adolescenții pot înțelege aceste aspecte duhovnicești, dacă le explicăm într-un mod simplu. Știm că omul se mângâie prin părtășia lui cu Dumnezeu. Când îi vedem pe adolescenți că nu se odihnesc, nu sunt liniștiți considerând că toți le greșesc, atunci când au pretenții iraționale, toate se întâmplă din cauza faptului că au mari goluri în lăuntru, pentru că harul Sfântului Duh nu se află în potirul sufletului lor. Mereu trebuie să avem în vedere acestea și prin dragoste să practicăm cu ei un dialog corect. Nu este bine să facem pe dascălul învățat în relația cu adolescenții, spunându-le autoritar ce trebuie să facă, ci trebuie să-i sfătuim cu bunătate și să-i ascultăm cu răbdare. Și cu ajutorul harului, încet, încet, îi vom ajuta să-și găsească drumul în viață”, a recomandat preacuviosul athonit.

Pentru părinții adolescenților care sunt mereu plictisiți și lipsiți de bucurie, arhimandritul Efrem a menționat că bucuria este o roadă a Duhului Sfânt. Și de aceea este necesar ca ei să învețe despre darurile Sfântului Duh și să le experimenteze. E necesar să ne rugăm permanent pentru adolescenții noștri. Atunci când un adolescent a învățat să îndeplinească poruncile Domnului, el se află în comuniune cu dragostea Lui, căci Hristos este ascuns în poruncile Sale, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Adolescentul care a gustat harul lui Dumnezeu nu mai caută prietenia lumii, ci dorește să iubească continuu, nu-l interesează dacă ceilalți nu-l iubesc, ci suferă dacă el nu iubește. „Când adolescentul va începe să simtă harul Sfântului Duh prin lupta lui duhovnicească, va gusta pacea lui Hristos, care nu este o idee sau o filosofie, ci este o experiență reală. E bine ca noi să-i ajutăm pe adolescenți să găsească pacea lui Hristos în inima lor. Și dacă reușim să-i educăm astfel pe adolescenți, vom ajuta și la progresul societății noastre”, a adăugat starețul.

Părinților ai căror copii au nevoie de sprijinul psihologilor, dar ei îl refuză spunând că lasă totul în seama lui Dumnezeu, părintele Efrem le spune că trebuie să distingem între problemele duhovnicești și cele psihologice: „La metocul mănăstirii noastre mi-a fost adusă o fată despre care spuneau că este demonizată. Un preot îi citise rugăciuni de exorcizare, dar ea nu se vindecase. Când am văzut-o mi-am dat seama că nu este demonizată, ci are probleme neurologice și am trimis-o la un neurolog. Peste trei luni, când a revenit la metocul nostru, această fată se simțea foarte bine, căci urmase tratamentul dat de medic. De aceea este foarte important să distingem între persoanele demonizate și cele care au probleme medicale. Aici un rol important îl are și duhovnicul, care trebuie să colaboreze cu psihiatrul”. Pentru părinții și psihologii care lucrează cu ado­lescenți care au, uneori, gând de sinucidere, părintele athonit a recomandat să li vorbească despre harul lui Dumnezeu (care înseamnă trăirea veșniciei) și să-i îndrume să-l experimenteze. Adolescenții care trăiesc dulceața harului nu mai doresc să moară sau să-și pună capăt vieții, ci caută cu ardoare veșnicia. De asemenea, sfinția sa a mai recomandat ca adolescenții să nu stea permanent în fața calculatorului, ci să iasă din casă și să facă zilnic sport, care îi va ajuta foarte mult în disciplinarea duhovnicească și intelectuală.

De toate să beneficiezi, însă să te depărtezi de păcat, a mai spus părintele stareț al Mănăstirii Vatoped, parafrazându-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Prin aducerea lui Hristos în viața adolescenților, toate tentațiile și preocupările nocive vor dispărea de la sine. Când adolescentul conștientizează ipostasul său duhovnicesc, el va reuși în viața nu dacă obține diplome și doctorate, ci dacă reușește să obțină sănătatea duhovnicească. De aceea e bine ca părinții să Îl aducă pe Hristos în viața lor încă de mici, împărtășindu-i în mod regulat și învățându-i să se spovedească de la vârsta de 6-7 ani. Când ajunge adolescent, s-ar putea să facă un ocol mai mare sau mic din cauza influențelor din mediul înconjurător, dar pentru că L-a aflat pe Hristos încă din viața de copil, nu va uita această întâlnire și se va întoarce la calea dreaptă, căci Hristos este totul în toate.