Speranţa vie din curtea bisericii

În incinta Parohiei „Pogorârea Sfântului Duh“ din Galaţi funcţionează, începând din anul 2009, Centrul multifuncţional de servicii sociale „Speranţe pentru vârsta a III-a“, instituţie în care sunt asistaţi pensionari cu venituri mici. Dintre cei 60 de bătrâni beneficiari, 30 primesc masă caldă şi asistenţă la centru, iar 30, nedeplasabili, sunt vizitaţi la domiciliu.

Centrul „Speranţe pentru vârsta a III-a“ a luat fiinţă după mai multe iniţiative. În anul 2008, printr-un proiect european PHARE, au început amenajarea şi dotarea clădirii construite până la roşu de Parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ din Galaţi. La 1 decembrie 2009 s-a încheiat proiectul european, iar de a doua zi centrul funcţionează cu sprijinul financiar al consiliului local. 

Serviciile oferite de centru sunt de consiliere socială, consiliere psihologică, asistenţă medicală, activităţi de club, spălătorie, călcătorie, hrană caldă zilnic (la centru) în zilele lucrătoare. Bătrânii nedeplasabili sunt vizitaţi la domiciliu şi beneficiază de îngrijire şi pachete cu alimente lunar, iar în limita posibilităţilor primesc şi medicamente, în funcţie de nevoi.

De asemenea, centrul desfăşoară activităţi în colaborare cu diferite şcoli din oraş, la evenimente importante, la hramuri, de Ziua femeii sau de Ziua vârstnicului, pe 1 octombrie. Există şi un cabinet medical unde beneficiarii sunt consultaţi de un asistent medical şi ajutaţi să-şi cumpere medicamentele necesare.

În ceea ce priveşte beneficiarii, având în vedere că este un centru aflat în curtea bisericii, putem vorbi despre unele exigenţe: „Majoritatea sunt foarte mulţumiţi pentru ceea ce primesc aici, pentru că, având veniturile reduse şi unii fiind singuri, consideră că aici este a doua lor familie. Mai sunt şi persoane care s-au acomodat greu, de-a lungul vieţii, în societate şi au dificultăţi şi în acomodarea în comunitatea noastră. Atunci, ori renunţă de bunăvoie, ori nu se acomodează la situaţiile şi la programul nostru şi suntem nevoiţi să-i înlocuim. Se întâmplă să nu vină la timp la activităţi, la masă. Avem anumite exigenţe, ţinând cont că suntem într-o instituţie a Bisericii, în care trebuie să primeze dragostea creştinească, dar avem şi anumite reguli de respectat. Nu suntem stricţi academic, dar ţinem ca activităţile să fie respectate“, ne-a declarat părintele Florin Chiosa, coordonatorul centrului.

Pe lângă activităţile de asistenţă, oamenii primesc ajutor şi în viaţa duhovnicească, servindu-li-se mâncare de post, fiind spovediţi, împărtăşiţi la bună vreme şi povăţuiţi spre a fi, în continuare, buni creştini. Între cei care calcă pragul centrului s-au legat prietenii ce continuă şi dincolo de incintă. Sunt persoane care s-au cunoscut aici, ţin legătura, vorbesc, îşi trimit felicitări, ies la plimbare şi îşi petrec timpul împreună.

„Scopul nostru este de a-i scoate din starea lor de autoizolare“

Un caz aparte îl reprezintă bătrânii asistaţi la domiciliu, fie neputincioşi, fie oameni care îşi dedică ultimele resurse de energie pentru îngrijirea unor rude aflate în nevoie. „Din păcate, cei de acasă sunt oameni marginalizaţi de societate. Scopul nostru este de a-i scoate din starea lor de autoizolare. Sunt persoane care au copii cu probleme, şi când spun copii mă refer la persoane de 40-50 de ani, cu handicap, părinţii fiind sprijinul propriilor fii neputincioşi. Iar aceştia ne privesc ca pe o mână întinsă de Dumnezeu. Când le deschidem uşa şi intrăm în casele lor, trăim un sentiment extraordinar, ne privesc ca pe nişte izbăvitori. La ei nu vine nimeni, când intrăm nici nu ştiu ce să ne facă: să ne sărute mâna, să ne ia în braţe, să ne mulţumească, plâng, se bucură, o sumedenie de atitudini spontane cu acelaşi scop, de a-L preamări pe Dumnezeu că îi ia şi pe ei cineva în seamă. Serviciile oferite sunt destul de complexe şi oamenii, în general, se declară mulţumiţi de faptul că primesc alimente, îi ajutăm la curăţenie, îi ajutăm să-şi plătească utilităţile, le facem mâncare, pe cei mai în putere îi aducem uneori la evenimentele celor de la centru. În alte condiţii n-ar fi ieşit din casă. Am avut, spre exemplu, asistaţi care n-au fost în viaţa lor la un teatru. Au 70-80 de ani şi i-am dus, pentru prima dată, la teatru“, ne-a mărturisit părintele coordonator, Florin Chiosa.

Centrul desfăşoară o colaborare şi cu Departamentul de Teologie Ortodoxă al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“, care solicită ajutorul pentru practica de asistenţă socială a studenţilor. Angajaţii centrului împreună cu studenţii îi vizitează pe bătrânii asistaţi la domiciliu, rezultând o îndoită bucurie: bătrânii se bucură de prezenţa tinerilor, iar tinerii se bucură de întâlnirea cu bătrânii şi de faptul că iau cunoştinţă, la faţa locului, de situaţii concrete de care au auzit la cursuri.

„Vin aici şi mai uit de necazurile de acasă“

„Este un mare ajutor pentru cei cu venituri mici şi pentru cei singuri, la o anumită vârstă. Mulţumim lui Dumnezeu, primim consiliere psihologică, o masă caldă, daruri în preajma sărbătorilor. Rezultatele sunt nemaipomenite, am spus de multe ori, chiar dacă nu se va mai putea servi o masă, cel puţin să rămână consilierea. Este nemaipomenit, în momentul când eşti singur şi n-ai încotro să-ţi îndrepţi paşii. Aici deja ne-am făcut un grup de prietene, ne întâlnim, socializăm, vorbim, îmi place tare mult“, ne-a declarat Gica Croitoru, fostă laborantă, în vârstă de 71 de ani.

Florica Ifimov are 69 ani, a fost mereu casnică, pentru a-şi putea creşte cei 4 copii, în prezent este văduvă şi găseşte, atunci când calcă pragul centrului, o oază de linişte şi bucurie: „Sunt mulţumită că mai vin aici şi mai uit de necazurile de acasă. Am o fată despărţită care locuieşte cu mine, doi nepoţi, încă un băiat pe care îl cresc de vreo 16 ani, fără serviciu şi pătimaş. Când vin aici, mă bucur că am o ieşire, ştiu că vine ora şi pot ieşi din acasă. Altfel nu prea ies, doar la biserică ce mai merg. Sunt foarte mulţumită că mai schimb o vorbă cu doamnele, cu personalul care ne mai dă sfaturi, ne încurajează. Aici sunt persoane cu un suflet cald şi apropiate. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile!“