Spiritul civic este iubire de aproapele

Auzim, adesea, în emisiunile radio sau TV, că nouă, ca popor, ne lipseşte spiritul civic: nu mergem la vot, nu punem umărul atunci când vine vorba de a face ceva pentru comunitatea în care trăim, nu ajutăm pe cel aflat în nevoie. În mod cert, aprecierile generaliste de acest tip nu sunt de acceptat. "Să mergi sau nu la vot nu cred că ţine prea mult de spiritul civic, ci să faci efectiv ceva pentru ceilalţi", consideră pr. Ovidiu Sârghie.

Spiritul civic există în orice societate normală, chiar dacă numărul celor care îl şi aplică în practică nu este întotdeauna suficient de mare. Să nu uităm, spre exemplu, de cât spirit civic şi de câtă solidaritate au dat dovadă românii numai în vara acestui an, după inundaţiile ce au lovit anumite zone ale ţării, ajutând, după putere, cu alimente, bani, materiale de construcţie. La apelul de solidaritate al Patriarhiei Române, până la data de 9 august 2010, în conturile deschise pentru ajutorarea sinistraţilor au fost depuse, de către persoane fizice, parohii şi alte persoane juridice, peste 400.000 de lei. Ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi străinătate au organizat, însă, pe lângă colectele de bani, şi bunuri materiale pentru ajutorarea familiilor sinistrate. Potrivit datelor Patriarhiei Române, prin intermediul sectoarelor social-filantropice ale Arhiepiscopiei Iaşilor, Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi ale Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, sub coordonarea Biroului de asistenţă socială al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, eparhii şi parohii din Patriarhia Română au distribuit familiilor sinistrate, cu sprijinul preoţilor parohi din localităţile afectate, sute de tone de alimente neperisabile, pâine, cozonaci, dulciuri, apă minerală, cereale, cartofi, îmbrăcăminte, mobilier, aparatură electrocasnică, materiale de construcţie şi alte bunuri de strictă necesitate. Cum putem numi astfel de acte dacă nu manifestări ale spiritului civic? "Omul trebuie să aibă şansa unor modele" Nu trebuie să uităm că spiritul civic se învaţă. E suficient doar să-l preţuieşti şi să-l iubeşti pe cel de lângă tine, să dai dovadă de altruism şi să fii capabil de sacrificii pentru a ajuta pe cineva. Apoi, stă şi în puterea modelelor să îl răspândească. Şi, din fericire, în România tinerii au posibilitatea de a face paşi serioşi în această direcţie, învăţând în şcoală ce înseamnă responsabilitatea de a fi cetăţean, cu ajutorul diferitelor fundaţii şi ONG-uri, ce înseamnă voluntariatul, iar cu ajutorul Bisericii ce înseamnă iubirea de aproapele. "În cadrul strategiei de a-i educa pe tineri trebuie să includem vechile deprinderi bune şi deprinderile noi, într-o ambianţă de sinteză foarte clară. Trebuie, de asemenea, să învăţăm să-i respectăm şi să-i iubim pe cei de lângă noi, pe cei din comunitatea în care trăim. Trebuie să avem duhul, plăcerea, viciul de a şti să-i respectăm. Omul trebuie să aibă şansa unor modele şi învăţătorul, profesorul trebuie să fie un model", consideră prof. univ. dr. Constantin Romanescu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. "Un om nu poate trăi în armonie cu semenii, dacă nu are şi spirit civic" În mod cert tinerilor nu le lipsesc informaţiile legate de acest subiect, nici modelele, nici ocaziile de a da dovadă de spirit civic. Dacă ne lipseşte ceva, nouă, tuturor, ne lipseşte, de fapt, încrederea. Încrederea că prin implicare putem schimba ceva. Cum cultivă Biserica spiritul civic în rândul credincioşilor săi ne-a explicat părintele Ovidiu Sârghie, parohia Dobrovăţ-Moldoveni. - Ce înseamnă, de fapt, spiritul civic, părinte? Datorie morală, iubire faţă de aproapele sau pur şi simplu bunul simţ al omului? - Dacă ne gândim la legea morală, care ştim că este un îndreptar al activităţilor omeneşti, şi spiritul civic cred că este o datorie morală. Spiritul civic are drept scop realizarea binelui obştesc, un bine şi obligatoriu, şi durabil. Privit ca un îndreptar, spiritul civic este utilizat pentru promovarea binelui atât între oameni, cât şi pentru oameni. Dacă ar fi să concretizăm printr-o poruncă datoria morală a spiritului civic, atunci amintim cuvintele Mântuitorului, care spune: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!". Noi nu trăim izolaţi. Şi de aceea avem nevoie de ceilalţi. Având nevoie de ceilalţi, avem şi o datorie faţă de ei. Şi, când spun ceilalţi, nu mă refer la un grup mic de oameni, din comunitatea care ne înconjoară, ci la un sens extins al cuvântului. - Cum ar trebui să ne manifestăm spiritul acesta despre care vorbim? - Cred că atunci când se vorbeşte despre spiritul civic la modul general multă lume se gândeşte doar la un concept teoretic şi nu la un mod de viaţă. Şi-atunci nici raportarea la ceilalţi nu este prea profundă. Să mergi sau nu la vot nu cred că ţine prea mult de spiritul civic, ci să faci efectiv ceva pentru ceilalţi: să iei atitudine într-o situaţie în care semenii tăi sunt nedreptăţiţi, să îţi arăţi, în general, dragostea faţă de ceilalţi ori de câte ori este nevoie (faţă de un bătrân care trebuie ajutat, făcând o prioritate din ceilalţi semeni). - Cum cultivă Biserica spiritul civic în rândul creştinilor săi? - În Biserică, omul este văzut ca o fiinţă socială şi caracterul comunitar al omului derivă tocmai de aici. În sânul Bisericii omul este învăţat să trăiască armonios, atât cu cei de lângă dânsul, cât şi cu Dumnezeu. Un om nu poate trăi în armonie cu semenii dacă nu are şi spirit civic datorat iubirii de aproapele. Iubirea de aproapele te face să dai întâietate celuilalt.