Spiritul consumismului distruge hrana spirituală

"Criză economică", "criză financiară", "sărăcie". Iată numai câţiva termeni în limitele cărora românii îşi definesc astăzi existenţa. Pe măsură ce ne prăbuşim adânc în prăpastia disperării, realizăm, dureros, că suportăm de fapt consecinţele nefaste ale consumismului în care ne-am aruncat inconştienţi la începutul anilor â90 ai secolului trecut. Perioada în care am confundat libertatea dată de Dumnezeu cu libertatea de a consuma cât mai mult, de a alege marfa - uneori indiferent dacă avem sau nu nevoie de ea - la care am visat în cei 50 de ani de comunism. Cum s-a ajuns aici? Cine este de vină? Ce e de făcut?

Nu sunt rămaşi mult în urmă anii în care luam cu asalt, la ora deschiderii, supermarketurile cumpărând aproape orice, nu neaparat că am fi avut nevoie de acele bunuri, ci pentru că astfel puteam trăi şi noi pe propria piele "democraţia", confundată cu nivelul de trai la "standarde europene". Computere, telefoane mobile celulare, plasme, haine de firmă, automobile străine, de marcă, excursii în ţări exotice, alimente şi fructe, cosmetice etc. erau disponibile aproape oricui. Fenomenul este sugestiv caracterizat de Ovidiu Hurduzeu, doctor în ştiinţe umaniste al Universităţii Stanford - SUA, în studiul "Românii la ora consumului": "Prăbuşirea comunismului în Europa de Est a fost urmată de o adevărată revoluţie consumistă. Eliberaţi din cuşca totalitarismului, esticii au echivalat libertatea cu libertatea consumatorului de a alege marfa dorită, democraţia cu nivelul de trai la "standarde occidentale", drepturile omului cu dreptul de a munci, pe "bani buni", oriunde în Occident... Munca a devenit facultativă, întreaga ţară intrând în vacanţă… După 1989, prăbuşirea producţiei interne, corupţia şi măsurile de austeritate impuse României de Fondul Monetar Internaţional au creat un climat de sărăcie generalizată. În mod paradoxal, pauperizarea populaţiei a intensificat febra consumistă. Românii s-au lansat într-o căutare frenetică de satisfacţii materiale, îmbogăţirea rapidă prin orice mijloace a devenit o obsesie naţională… În România, consumul nu este susţinut de creştere economică. În loc să învigoreze producţia internă, avântul consumist a stimulat practici antisociale (delapidarea, corupţia) şi a determinat creşterea excesivă a importurilor", arată acesta. Că este aşa o dovedesc şi datele furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, din care reiese că anul trecut România a importat numai alimente de 3,7 mld. euro şi a exportat doar de 2,18 mld. euro. Iar în primul trimestru al acestui an, ţara noastră a importat mai mult cu 2,8 miliarde euro decât a livrat, deficitele cele mai mari fiind înregistrate la produsele chimice, combustibil şi produsele alimentare, după estimările Institutului Naţional de Statistică. Cosmetizarea morţii sau fuga de realitate Consumismul implică însă nu numai aspectul economic, social, cultural sau umanist al existenţei noastre, ci şi pe cel teologic. Pentru că până la urmă, oricum am încerca să definim actuala stare în care ne aflăm, viaţa fiecăruia dintre noi este grevată şi degradată esenţial de condiţia păcatului, condiţie de care consumismul nici nu vrea să ştie. Aşa cum arată pr. prof. dr. George Remete de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti, "învăţătura creştină pleacă de la faptul că persoana şi viaţa omului în lumea istorică se constituie într-o condiţie existenţială degradată, improprie, că adevărul, destinul şi împlinirea omului sunt imposibil de atins aici şi se finalizează numai în lumea supraistorică, eternă. Iar condiţia şi starea superioară proprie acestei lumi se ating numai prin asceză şi sacrificiu… Consumismul nu este interesat de lupta împotriva păcatului, pentru că lumea lui se constituie tocmai din fuga de această luptă… Consumismul nu este altceva decât cosmetizarea morţii sau fuga de realitate, pentru că nimic nu este mai urgent pentru om ca lupta împotriva condiţiei existenţiale actuale, adică a păcatului". Să ne hrănim şi cu Dumnezeu-Cuvântul De vină, aşadar, pentru dramatica noastră existenţă actuală suntem noi, oamenii, cei care, odată cu libertatea şi democraţia prost înţelese, am început să citim selectiv Sfânta Scriptură, reţinând doar ceea ce ne asigură rapid senzaţia de bine, de confort, de linişte, renunţând la construirea smerită a unei relaţii durabile cu Dumnezeu. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a abordat în mai multe cuvinte de învăţătură problema consumismului şi consecinţele dramatice ale acestei rătăciri. În Pastorala de Crăciun, din decembrie 2009, Preafericirea Sa arăta: "În Sinaxarul sărbătorii Naşterii Domnului se spune că Mântuitorul S-a născut "în ieslea dobitoacelor ca pe noi oamenii de dobitocie să ne izbăvească". Cu alte cuvinte, să ne înveţe să trăim nu numai trupeşte, hrănindu-ne doar cu hrana din lumea pământească trecătoare, ci să ne hrănim şi cu Dumnezeu-Cuvântul, Care S-a făcut Om, adică să ne hrănim şi spiritual, cu înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Evanghelii şi cu prezenţa vieţii şi iubirii lui Hristos din Sfânta Euharistie. Deci, sfinţirea omului prin hrănirea lui cu iubirea lui Dumnezeu-Omul, cu Trupul şi Sângele lui Hristos din Sfânta Euharistie este înţelesul adânc al tainei punerii lui Hristos în iesle. De aceea, icoana Naşterii lui Hristos în peşteră se pictează la Proscomidiar, unde se pregătesc darurile pentru Sfânta Euharistie…" Cu acelaşi prilej, Preafericirea Sa sesiza deturnarea înţelesului chiar şi a lui Moş Crăciun în vremurile noastre, care apare în societate "secularizat şi comercial, simbol al consumismului şi al materialismului individualist". Aflat la Mănăstirea "Sfânta Maria" de la Techirghiol, anul trecut, în Duminica a XXVI-a după Rusalii, când la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică în care se istoriseşte Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina, Preafericirea Sa a subliniat cele trei motive pentru care acest bogat a fost numit nebun. Apoi a evidenţiat că această Evanghelie este tulburătoare pentru că ne arată cum o situaţie favorabilă, neaşteptată, poate să-l destabilizeze pe om, să-l dezumanizeze, să-l descumpănească în aşa măsură încât uită de Dumnezeu, de semeni, de cei din jur şi se leagă în mod pătimaş de lucrurile trecătoare şi limitate şi începe să-şi trăiască viaţa numai din punct de vedere al consumului materialist. Părintele Patriarh Daniel a explicat că acest bogat din Evanghelie este un fel de imagine "a unei societăţi care trăieşte numai în material, care nu mai are preocupare pentru viaţa spirituală. Bogatul acesta reprezintă într-un fel capitalismul de astăzi şi dintotdeauna, lacom după lucruri materiale, fără să se mai îngrijească de viaţa spirituală. Bogatul acesta este bogat secularizat, fără viaţă duhovnicească, atât de obsedat în mod pătimaş de averea sa, încât nu mai are timp să se gândească nici la Dumnezeu, nici la semeni şi reduce fericirea la consumism". Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mulţi dintre noi astăzi, când trăim iluzia unor standarde superioare de viaţă, dar în realitate suntem sclavii rătăcirii consumismului, banul devenind criteriul suprem de valoare, iar îmbogăţirea rapidă, prin orice mijloace, a atins dimensiuni patologice. Ieşirea din această rătăcire se poate face numai revenind la hrănirea şi cu Dumnezeu-Cuvântul, Care S-a făcut Om, adică să ne hrănim şi spiritual, cu înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Evanghelii, cum ne îndeamnă Întâistătătorul nostru.