Spovedania și Împărtășania

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 711-712

„Mergerea la biserică, participarea la cele șapte Laude și mai ales la Sfânta Liturghie, zilnic, este izvorul tuturor faptelor bune. Eu, cât puteam, niciodată nu lipseam de la biserică, ziua și noaptea. Mergeam pe drumuri pentru folosul mănăstirii, mai ales ca stareț, dar unde ajungeam sau când mă întorceam, întâi intram în biserică să ascult slujba, apoi mă duceam la chilie. Și mi-a ajutat întotdeauna Dumnezeu! Iar despre Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie (protosinghelul Ioil Gheorghiu) zicea:

­– Aceste două Sfinte Taine formează piatra fundamentală, temelia vieții duhovnicești în mănăstiri. Fără duhovnici buni și fără spovedanie deasă a întregului sobor, chiar săptămânal, nici frații, nici călugării din mănăstiri nu pot spori, nu se pot forma duhovnicește. Prin deasa spovedanie a gândurilor se strică cuibul vrăjmașului, care se luptă asupra noastră, și păcatul nu poate prinde rădăcină. Iar Sfânta Împărtășanie, primită cu multă pregătire, cu post și rugăciune, după sfatul duhovnicului, aduce omului iertare de păcate, harul mântuirii, bucurie și multă nădejde. La noi la Sihăstria, pe timpul starețului nostru Ioanichie, ne spovedeam în fiecare zi, seara. Sau, cel mai rar, la câteva zile. În timpul Părintelui Cleopa, spovedania se făcea, ca și acum, o dată pe săptămână, vinerea. Sfânta Împărtă­șanie se dădea o dată pe săptămână pentru schimnici și bolnavi; iar pentru ceilalți, la trei săptămâni sau, cel mai rar, o dată pe lună, după sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur, din Mărgăritare și din Împărțire de grâu. Prin Sfânta Împărtășanie primim pe Domnul nostru Iisus Hristos în sufletul nostru. Să dorim, deci, din toată inima, Preacuratele Taine, că ce binefacere mai mare, care dar mai prețios și ce dragoste mai fierbinte s-ar putea asemăna cu aceste dumnezeiești daruri?

Apoi a continuat:

­– Unitatea este rod al dragostei, iar dragostea și armonia se întăresc în mănăstire prin cele ce am spus până acum, adică prin participarea regulată la slujbele zilnice ale bisericii, prin deasa spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Apoi nimeni să nu țină minte răul și fiecare să se considere mai mic decât fratele său. Ava Dorotei spune că, atâta vreme cât avem încredere unii în alții și se păstrează dragostea, există unitate și armonie în obște; iar când nu este încredere, încep bănuielile și tulburările în mănăstire. În mănăstiri, frații se bucură că au fost chemați de Hristos din noianul păcatelor, al ispitelor și al tuturor influențelor rele ce vin de la diavoli. Aici au ajuns la limanul mântuirii. Aici se află în corabie împreună cu Hristos și pot cel mai ușor să crească și să se desăvâr­șească pe calea mântuirii. Rugăciunea permanentă, postul, spovedania, Sfânta Împărtășanie, smerenia, citirea cărților sfinte, ascultarea necondiționată și răbdarea sunt cele mai importante fapte bune care îi ajută să urce spre Hristos.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)