Sub acoperământul aripilor Tale

În Psalmul 16:8, orantul I se adresează lui Dumnezeu rugându-L: "Cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă!". Expresia apare şi în alte contexte din Psalmi şi naşte întrebarea: oare are Iahve în concepţia Vechiului Testament aripi?

Mai întâi trebuie precizat că în ebraică expresia ţel kenafeikha înseamnă "umbra aripilor Tale". Din cele patru ocurenţe, Septuaginta doar o singură dată redă prin "umbră" (skia), în rest preferând "acoperământ" (skepe). Sintagma este caracteristică Psalmilor şi apare doar în prima jumătate, care conţine mai mulţi psalmi vechi, de dinainte de exil, decât a doua parte. Prima dată, în textul canonic actual sintagma se întâlneşte în Psalmul 16:8: "Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă". Aş reţine aici contextul imagistic: protecţia este asociată direct cu ochii, ca şi cum orantul ar vorbi şi L-ar vedea pe Iahve în ochi. Vom reveni mai departe la această idee. Al doilea text se regăseşte în Psalmul 35:7: "Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui". Asemănător este şi Psalmul 56:2: "Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea". Cel de-al patrulea şi ultimul caz este la Psalmul 62:8: "Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta". Vederea în sanctuar Psalmul 16 este o rugăciune de cerere, iar ceilalţi trei psalmi sunt rugăciuni de manifestare a credinţei în ajutorul lui Iahve. Contextul lor de viaţă (Sitz im Leben) este însă asemănător: orantul vine la sanctuar pentru că este prigonit de vrăjmaşi, se roagă şi îşi exprimă încredinţarea, ştiind şi din alte momente când a primit ajutorul că Iahve îl va proteja. Foarte probabil, vizita orantului la sanctuar era însoţită şi de o jertfă de pace sau de daruri făcute divinităţii. Micul pelerinaj la sanctuar este sugerat şi de alte texte. De exemplu, în Ieşire 23:17, toţi bărbaţii trebuiau să frecventeze sanctuarul cel puţin de trei ori pe an: "De trei ori pe an să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău toţi cei de parte bărbătească ai tăi". Textul paralel din Ieşire 34:20 are o formă ce sugerează mai degrabă un contact vizual: "Faţa Mea nu va fi văzută cu mâna goală (adică fără să aduci nici un dar)". Deşi Ieşire 34:17 interzice expres confecţionarea de "dumnezei turnaţi" (âelohey massekha), totuşi nu s-ar putea înţelege din vederea directă a lui Iahve prezenţa unei statui divine în sanctuar? Această problemă a fost discutată de mai mult timp. William F. Albright, marele orientalist, arheologic şi biblist american, avansa ipoteza după care iahvismul a fost de la început o religie aniconică (From the Stone Age to Christianity. Monotheism and the Historical Process, John Hopkins, Baltimore, 1940, pp. 202-203). Ulterior, Christoph Dohmen dezvolta ipoteza, considerând că mai degrabă era interzisă pentru nomazi utilizarea cultică a imaginilor divine, pentru a se respinge influenţele sedentarilor care aveau un cult bogat ornamentat (Das Bilderverbot. Seine Entstehung und seine Entwicklung im Alten Testament, Athenäum, Frankfurt a M., 21987 (BBB 62), pp. 178-179, 238). Mai nou însă se consideră că aniconismul s-a dezvoltat mai târziu, în perioada exilică-postexilică. Înainte, imaginile cultice erau prezente, aşa cum arată de exemplu Silvia Schroer, care crede că Iahve era reprezentat ca un taur (In Israel gab es Bilder. Nachrichten von darstellender Kunst im Alten Testament, Universitätsverlag, Freiburg / Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1987 (OBO 74), pp. 95-96). Deşi există argumente, adorarea lui Iahve sub forma unui taur nu este însă o certitudine. Imaginile divine din Templu Mult mai probabil este simplul fapt că în Templu ar fi existat imagini divine, dincolo de cele ale heruvimilor. Plecând de la textul din Iezechiel 28:12, Silviu Buntă, un tânăr cercetător biblic din România stabilit la Universitatea Marquette din SUA, arată convingător că Templul solomonian avea imagini ale lui Iahve ("Yhwhâs Cultic Statue after 597/586 B.C.E.: A Linguistic and Theological Reinterpretation of Ezekiel 28:12", în: Catholic Biblical Quarterly 69 (2007), nr. 2, pp. 222-241). O mărturie în plus ar fi Psalmul 73:6, pe care Biblia sinodală îl traduce "Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra", dar care în original ar însemna "au sfărâmat imaginile sculptate" (ebr. pituah la plural). Probabil, imaginile lui Iahve au fost distruse la prima cucerire a Ierusalimului din 597 (p. 230, n. 31). Au existat şi încercări forţate de identificare a reprezentării lui Iahve. Într-un alt material aminteam de inscripţia de la Kuntillet Ajrud, despre "Iahve şi Aşera Lui", care are ataşat şi un desen cu două entităţi asemănătoare zeului egiptean Bes şi o cântăreaţă la harpă. Asocierea inscripţiei cu desenul rămâne însă extrem de problematică. Recent, în 2009, Garth Gilmour încerca să argumenteze că un ciob provenind din Ofel ar avea reprezentaţi pe el schematizat pe Iahe şi Aşera ("An Iron Age II Pictorial Inscription from Jerusalem Illustrating Yahweh and Asherah", în: Palestine Exploration Quarterly 141 (2009), nr. 2, pp. 87-103). Ciobul provenea de la un vas ceramic de filtrare, descoperit în cursul săpăturilor conduse de Macalister şi apoi Duncan în 1923-1925 în "cetatea lui David" (a fost descoperit în partea nordică a structurii în pantă, numită de Y. Shiloh "stone stepped structure", aproape de "turnul" din nord; această zonă este, mai nou, considerată de arheologa Eilat Mazar ca fiind palatul lui David). În orice caz, ciobul respectiv ar constitui în viziunea autorului reprezentarea cea mai veche şi singura până acum descoperită a lui Iahve, datând din Epoca Fierului II (sec. 8-7 îdHr.?, nu se pot face precizări mai clare din cauza stratigrafiei nesigure) (p. 100). Argumentaţia nu este însă solidă şi va trebui să mai aşteptăm - dacă vreodată se vor descoperi! - imagini ale lui Iahve din perioada Templului. Dar, aşa cum spuneam, existenţa imaginilor este foarte probabilă. De aceea, este posibil ca expresia "sub acoperământul aripilor Tale", atât de profund impregnată de conotaţii vizuale, să se refere şi ea la imaginea iconică a lui Iahve în Templu. Poate că sunt aripile heruvimilor, peste care Iahve stă pe tron… Aripile de vultur De altfel, Vechiul Testament păstrează asocierea lui Iahve cu aripile şi zborul. În Psalmul 17 se spune despre Iahve că zboară pe heruvimi: "Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului" (v. 12). Mitchell Dahood crede că şi alte texte pot fi înţelese în această direcţie, de pildă Avacum 3:3-4 (cf. Psalms I 1-50, Introduction, translation and notes, The Anchor Yale Bible, Yale University Press, New Haven / London, 2008, p. 108). În Ieşire 19:4, Iahve este asemănat cu un vultur care îi ia pe israeliţi pe aripile Sale: "Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine" (Ieşire 19:4). De asemenea, în Deuteronom 32:11, pronia divină este descrisă ca grija unui vultur pentru puii săi: "Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra lor, întinzându-şi aripile, a luat pe Israel şi l-a dus pe penele sale". Toate aceste elemente trimit mai întâi către metaforă. Puterea vulturului şi vigilenţa sa servesc ca exemple pentru modul în care Dumnezeu a purtat de grijă poporului. Dar faptul că limbajul Psalmilor reţine ca o sintagmă deosebită, "umbra aripilor Tale", ar putea fi ceva mai mult decât o metaforă. Ar putea trimite chiar la reprezentări iconografice ale divinităţii, a Cărei "faţă" este văzută în sanctuar. Acest fapt nu trebuie să ne contrarieze ca ortodocşi. În fond, ştim bine că Vechiul Testament nu este deloc aniconic, că porunca Decalogului "să nu-ţi faci chip cioplit" nu însemna respingerea oricăror imagini sacre. În Sfânta Sfintelor din Templul solomonian erau doi heruvimi din lemn de măslin aurit, înalţi de 5 metri (3 Regi 6:23-28). Chipuri de heruvimi se găseau gravate şi pe pereţii templului (3 Reg 6:29), pe uşile dintre sala Templului şi Sfânta Sfintelor (v. 32), dar şi pe cele de la intrarea în Templu (v. 35). Ceea ce este însă interesant, în Templul lui Solomon, chipurile de heruvimi se regăseau chiar şi în curte: pe tăbliile şi postamentele de aramă (3 Reg 7:29.36), fiind vizibile credincioşilor.