Tot ce trebuie să ştim despre abcesul dentar

Abcesul dentar reprezintă formarea unei pungi cu puroi în dreptul unui dinte, în ţesuturile din jurul acestuia, ca urmare a reacţiei organismului la prezenţa bacteriilor apărute în procesul carios. Este foarte important ca această afecţiune să nu fie tratată doar la domiciliu, fără un consult de specialitate, deoarece, în lipsa unui tratament complet, pot apărea complicaţii grave.

Odată cu acumularea puroiului, apare tumefierea zonei respective şi o durere permanentă. Copiii prezintă cel mai adesea un abces localizat la nivelul pulpei dintelui, în timp ce adulţii dezvoltă un abces în osul din jurul dintelui. Abcesul însoţit de durere, tumefierea feţei în zona respectivă şi chiar febră reprezintă forma acută, dar abcesul poate fi şi cronic, dezvoltându-se fără existenţa simptomelor de mai sus. În aceste cazuri, pacientul nu sesizează existenţa abcesului. Cel mai adesea, acesta apare din cauza prezenţei bacteriilor în cazul unei carii netratate, care ajung la pulpa dintelui şi de aici la ţesuturile din jur, formând abcesul. Infecţia bacteriană poate ajunge la un dinte integru prin anumite fisuri existente, cauzate de uzura şi vârsta dintelui, sau abcesul se poate forma în urma unui traumatism la nivelul unui dinte integru. O altă cauză a apariţiei abcesului dentar o constituie anumite boli ale gingiei sau parodonţiului, care favorizează acumularea de resturi alimentare şi bacterii, subgingival, inducând apariţia unui abces. Abcesul determină distrugerea osului maxilar unde s-a format, ajungându-se, de cele mai multe ori, la extracţia dintelui respectiv. Netratat, abcesul dentar poate avea o evoluţie severă, chiar cu risc vital, sau poate determina infecţii generale, cum ar fi: septicemia, mediastinita, chistul dentar, osteomielita, endocardita. Primele simptome ale unui abces dentar sunt: disconfort la masticaţie şi la deschiderea gurii, durere pulsatilă în acea zonă, prezentă şi la atingerea dintelui, gust neplăcut în gură, febră, senzaţia de "dinte mai lung", sensibilitate la ingerarea de alimente calde, fierbinţi. Prima măsură pe care o poate lua pacientul până ajunge la medicul dentist constă în aplicarea de comprese reci sau gheaţă pe zona tumefiată şi administrarea de medicamente antiinflamatorii şi antialgice. Medicul dentist va recomanda un tratament cu antibiotic pentru mai multe zile şi va drena dintele respectiv în cabinet, prin metode specifice, moment în care durerea va scădea ca intensitate. Dacă infecţia este mai întinsă, se poate face o mică incizie a zonei tumefiate, pentru un drenaj corespunzător. Medicul dentist este cel care va stabili dacă dintele poate fi tratat ulterior dispariţiei abcesului sau va fi extras.