Tradiţia muzicii bisericeşti psaltice şi corale la Catedrala Mitropolitană din Iaşi

Citiţi şi: Actualitatea muzicii bisericeşti psaltice şi corale la Catedrala Mitropolitană din Iaşi

Ideea zidirii unei catedrale monumentale la Iaşi aparţine domnitorului Mihail Sturza şi Mitropolitului Veniamin Costache (1768-1846). Actul de naştere este consemnat în hrisovul domnesc emis de Ioniţă Sandu Sturza în 8 august 1826. Catedrala a fost zidită pe locul unde au fost zidite alte două biserici: Biserica Albă, în secolul al 15-lea, şi Biserica Stratenia în secolul al 17-lea, folosindu-se planurile arhitecţilor Gustav Freywald, Bucher şi Mihai Singurov. În 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbuşit. A fost pusă o altă piatră de temelie, iar noul proiect a fost întocmit de arhitectul Alexandru Orăscu. A fost terminată în anul 1886, având formă dreptunghiulară, cu stil arhitectonic inspirat din formele târzii ale Renaşterii, cu elemente decorative în interior şi exterior, dominate de baroc. Pictura cu peste 250 de figuri a fost realizată în cea mai mare parte de Gheorghe Tattarescu (1820-1894) într-un an şi jumătate.

Iosif Naniescu (1818-1902), al doilea ctitor, născut în satul Răzălăi din Basarabia, asistă, copil fiind, la punerea pietrei de temelie a Catedralei Mitropolitane din Iaşi, în 3 iulie 1833, pe care o va termina de zidit şi o va sfinţi apoi, ca Mitropolit, în 23 aprilie 1887, de faţă fiind regele Carol şi regina Elisabeta. La sfinţire, răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul catedralei, format şi dirijat de Gavriil Musicescu.

Înainte de a ajunge Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Iosif Naniescu a urmat cursurile Seminarului din Buzău (1836-1840) şi ale Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti, până în 1847. Aici şi-a însuşit şi dezvoltat cunoştinţele despre muzica psaltică, având o colaborare intensă cu Anton Pann. A fost un interpret de excepţie, pedagog, compozitor şi protopsalt. Vocea sa de tenor lejer a fost apreciată de contemporani ca dulce şi atrăgătoare. Atingea cu uşurinţă nota mi din a treia octavă, iar Evanghelia o citea pe nota la, din a doua octavă. Avea obiceiul de a-şi scrie lucrările pe orice foaie de hârtie. De aceea multe manuscrise conţin pe o parte o adeverinţă, petiţie sau altceva şi pe cealaltă parte o cântare psaltică, cum ar fi: Uşile Pocăinţei, Să se îndrepteze, Pre Stăpânul, Cămara Ta, De tine se bucură ş.a., scrise în diferite gla­suri şi diferiţi ani.

Sub păstorirea Mitropolitului Iosif Naniescu, la Iaşi se făcuse deja un pas important spre noua notaţie lineară şi spre cântarea corală, prin înfiinţarea corului mixt al catedralei şi prin primirea femeilor în cor, fenomen mult discutat în şedinţele Sfântului Sinod. Mitropolitul Iosif Naniescu a făcut un Raport pe această temă în care argumenta, printre altele, că dacă nu pot cânta femeile în biserică, atunci să tacă şi maicile de prin mănăstiri.

Dacă întreg secolul al 19-lea a fost preocupat de problema tipăriturilor în limba română a cântărilor bisericeşti, demers început din anul 1713, sfârşitul de secol aduce cu sine o altă problemă: transcrierea acestor cântări pe o notaţie nouă. Primul pas concret în transpunerea muzicii de tradiţie bizantină pe notaţia liniară a fost făcut în ţara noastră de un bucovinean, în anul 1879, în persoana Mitropolitului Dr. Silvestru Morariu-Andrievici, simbol al slujirii Altarului şi neamului, literaturii şi pedagogiei din Bucovina, prin Psaltichia bisericească, prima transcriere a unei părţi din muzica bisericească tradiţională, psaltică, românească, pe notaţia liniară. Au urmat în Transilvania, în 1890, Cântările bisericeşti după melodiile celor opt glasuri, transcrise pe notaţie lineară de părintele Dimitrie Cunţanu, demers al Mitropolitului Andrei Şaguna, iar la Iaşi, cântările din Vecernier şi Utrenier, transcrise de Gavriil Musicescu, Grigore Gheorghiu şi Gheorghe Dima-Iaşi. În privinţa transcrierii cântărilor bisericeşti de pe notaţie psaltică pe notaţie lineară, semnificativă a fost corespondenţa dintre episcopii cărturari ai vremii, mai ales cea dintre Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici şi Episcopul de Roman, Melchisedec Ştefănescu, cu care s-a întâlnit în 1881, precum şi dintre profesorul, dirijorul, compozitorul şi juristul Gavriil Musicescu şi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Mitropolitul Iosif Naniescu s-a stins din viaţa pământească în anul 1902 şi a fost canonizat în anul 2018, sub numele de Sfântul Iosif cel Milostiv. Moaştele sale se află în Catedrala Mitropolitană, alături de cele ale Cuvioasei Parascheva, pe care le-a adus în anul 1889 de la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, în urma unui incendiu de pe urma căruia doar sfintele moaşte au rămas întregi. Un timp, tot aici a fost adăpostit şi capul lui Mihai Viteazul.

Până în anul 1990, muzica bisericească, psaltică şi corală, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, are, pe scurt, următoarea istorie:

Muzica psaltică de strană

Pe lângă Mitropolie a funcţionat o Şcoală de cântări bisericeşti. Cursurile şcolii de muzică bisericească erau de 4 ani şi se preda, printre altele: Theoreticonul, Anastasimatarul, Utrenierul, Ermologhionul, Cântările practice, Tipic şi Muzică lineară. În luna iunie aveau loc examenele de sfârşit de an. Mitropolitul delega o comisie formată din profesorii şcolii.

Odată cu sfinţirea catedralei, Mitropolia a angajat cântăreţi pentru slujbele zilnice, cântăreţ I la strana dreaptă şi cântăreţ II pentru strana stângă, după cum urmează:

Dimitrie Suceveanu

A fost cântăreţ I la Catedrala Mitropolitană din Iaşi (1837-1844) şi compozitor de muzică psaltică. Între 1844 şi 1890 a fost profesor şi director la Şcoala de Psaltichie din Iaşi, concomitent cu funcţia de cântăreţ I la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, în 1844-1860 şi 1864-1890.

Gheorghe Grigoriu (1863-1925)

Continuă cântarea la strană după Dimitrie Suceveanu (1883-1925), fiind pregătit de el, şi la Şcoala de Psaltichie de la Catedrala din Iaşi (1892-1924). A format cântăreţi şi viitori profesori, fiind membru al corului catedralei, tenor prim de excepţie, subdiriginte al corului şi compozitor.

Nicolae Oşlobanu

Născut în anul 1870, devine protopsalt al catedralei începând cu 1 martie 1931. În urma concursului organizat, Gheorghe N. Carp a obţi­nut media 9, dar renunţă în favoarea lui Nicolae Oşlobanu, care obţinuse 8,50. A fost cântăreţ şi pedagog, ocupându-se cu mare dăruire de bunul mers al şcolii şi a ajutat la elaborarea unui Teoreticon al Musicei Orientale cu explicaţii şi corespondenţe în notaţia Musicei Occidentale.

Teoctist Stupcanu (1880-1945)

Psalt şi profesor, bun cântăreţ, spirit organizatoric, stareţ la Vorona, apoi la Cetăţuia şi la Mănăstirea Neamţ. De la 1 aprilie 1924, director al Şcolii de cântări şi maestru de muzică bisericească. Diversifică programa şcolară, adăugând noi materii.

Alexandru Gheorghiţă (1896-1985)

Studii la Şcoala de cântăreţi şi la Conservatorul din Iaşi. Protopsalt la catedrală.

Ioanichie Irimiciuc

Cântăreţ secund alături de Alexandru Gheorghiţă. Stareţ la Mănăstirea Cetăţuia. Profesor la Şcoala de cântăreţi, de Ceaslov, Anastasimatar şi Utrenier.

Macarie Enache

Născut în 25 martie 1888. Numit canonarh la Catedrala Mitropolitană şi cântăreţ II în august 1938. Din 1946 cântăreţ I şi arhimandrit.

Dionisie Marin (1910-1972)

S-a născut la data de 17 ianuarie 1910 în localitatea Bălteni, judeţul Dâmboviţa. A absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Buzău. În anul 1950 absolvă Institutul Superior Pedagogic, Secţia Ştiinţe Naturale-Geografie. În data de 9 ianuarie 1941 devine călugăr, iar după trei zile este hirotonit diacon. A fost cântăreţ la Catedrala Mitropolitană. A fost cantor secund la strana stângă. După ce a fost încadrat ca diacon la catedrală, locul său de cântăreţ bisericesc a fost ocupat de protosinghelul Partenie Radu. A avut o bogată activitate componistică. Nu a reuşit să editeze nimic în viaţă, dar lucrările sale, păstrate în manuscris, sunt acum valorificate, iar o parte dintre ele au văzut lumina tiparului şi se cântă la strană.

Mina Huţu

Născut în ziua de 16 iunie 1916. Absolvent în 1936 al Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Iaşi. Monah şi preot. Slujeşte la Catedrala Mitropolitană în perioada decembrie 1940 - martie 1945 cu titulatura de protopsalt. Deoarece a fost condamnat din motive necunoscute, a fost oprit de la preoţie şi activează cântăreţ la catedrală între 1 aprilie 1957 şi aprilie 1959.

Iftimie Obreja

Născut în ziua de 12 octombrie 1913 în satul Tomozia, judeţul Tecuci. S-a călugărit în 22 aprilie 1939 la Mănăstirea Bistriţa. A fost hirotonit diacon în 1939 şi apoi preot în 1941. Absolvent în 1942 al Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Iaşi. Din 1 martie 1944 este încadrat la catedrală în postul de canonarh. A fost şi cantor secund al protopsaltului Macarie Enache.

Ştefan Pruteanu

Nu a îmbrățișat viaţa monahală şi treptele ierarhiei sacramentale. Cântăreţ II la catedrală din data de 1 februarie 1946, iar în 1948 ajunge prim cantor, însă doar până la 15 februarie 1948.

Melchisedec Mocanu

Născut în 8 februarie 1909 în satul Pojoreni, regiunea Lăpuşna. A început Şcoala de cântăreţi la Cernăuţi şi a absolvit-o la Suceava. În 1940 se călugăreşte la Putna. Între 1946 şi 1959 este angajat cântăreţ II la catedrala din Iaşi.

Partenie Apetrei

Un nume de referinţă pentru a doua jumătate a secolului al 20-lea, mai ales în domeniul cântării bisericeşti. S-a născut în ziua de 2 martie 1927 în localitatea Valea Ursului, raionul Negreşti, regiunea Iaşi. În anul 1959 absolvă Facultatea de Teologie. În acelaşi an este mutat de la Mănăstirea Neamţ la Catedrala Mitropolitană din Iaşi în postul de diacon. Ulterior primeşte harul preoţesc şi rangul de arhimandrit în 1980, apoi devine Mare eclesiarh al catedralei şi protopsalt. În data de 3 ianuarie 1996 se pensionează, dar rămâne la catedrală până în anul 2000, când se retrage la mănăstirea de metanie, Neamț.

Constantin Calistrat Stoleriu

Născut la 12 ianuarie 1906, în satul Poeniţa, comuna Gâdinţi, județul Roman. A absolvit Seminarul monahal în anul 1934 la Mănăstirea Cernica, Ilfov. Între 1936 şi 1949 urmează cursurile Conservatorului de Muzică din Bucureşti. A fost profesor la Seminarul de la Agapia din 1952 până în 1959. Ajunge la catedrala din Iaşi în anul 1960, fiind angajat în postul de cântăreţ. Anul următor a decedat, fiind adus în 1964, pe postul de cântăreţ, ierodiaconul Gamaliil Boboc, paznic la Schitul Rarău.

Luca (Laurenţiu) Movileanu

Cântăreţ de la 1 ianuarie 1965 până în anul 1968. În 1969 este hirotonit diacon, cântând concomitent şi la strană până în 1977.

O parte dintre slujitorii bisericeşti, preoţi, diaconi şi episcopi, au avut, de asemenea, o contribuţie deosebită la înfrumuseţarea slujbelor bisericeşti de la catedrală: Adrian Hriţcu, Nonea Costică, Nectarie Bostan, Ifrim Ciobanu, Macarie Ciolan, Vaida Vasile, Nechita Vasile, Tiberiu Meleşcanu, Sofian Roşu, Spiridon Guriţă, Mircea Stoleriu, Clement Gheorghiu, Grigore Timoftescu, Ioachim Giosanu, Florin Bucescu, Hapău Aurel, Ichim Sebastian. (Va urma)

Costel-Mirel Nechita este dirijorul Corului Sanctus al Catedralei Mitropolitane din Iaşi şi conf. univ. dr. la Secţia de Muzică Religioasă din Alba-Iulia, titularul Catedrei de Muzică bizantină